EGO SUM ATTILA, FLAGELLUM DEI

Pasarea cu colt de rubin

2011-12-10T03:58:00.000-08:00

Se întâmpla într-o noapte dintre 9/10 decemvre ...

” Pasărea cu clonț de rubin

S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.

Nu mai pot s-o mângâi.

M-a strivit,

Pasărea cu clonț de rubin,

Iar mâine

Puii păsării cu clonț de rubin,

Ciugulind prin țărână,

Vor găsi poate

Urmele poetului Nicolae Labiș

Care va rămâne o amintire frumoasă... ”

Despre porci (2)

2011-11-25T06:33:00.000-08:00

Unii nu se lasă...

Regele nimanui sau regele unor nimeni

2011-10-25T14:06:00.000-07:00

Am văzut astăzi o simpatie ușor exacerbată față de discursul Regelui Mihai în Parlamentul României. Mulți dintre simpatizanți erau destul de tineri, astfel că, înainte să aduc vreo critică, țin să salut interesul tinerilor și pentru viața politică și socială, nu doar pentru ultimul model de iphone sau ultima melodie a lu rihanna sau ce a mai declarat cutare nimeni prin presă.

Scurt despre discurs: mă aștepătam totuși la altceva, ceva mai mult decât o reinterperare a unei idei lansate de Nicolae Iorga, de exemplu. Mă așteptam la un moment de sinceritate sau măcar unele clarificări istorice, lucru care l-ar fi ridicat pe Mihai Rex peste actuala clasă politică. Încă aștept ziua în care, un fost sau actual lider politic al acestei țări să fie sincer și empatic cu populația. De fapt, acum 64 de ani, la ultima cuvântare în fața Parlamentului, Regele Mihai se adresa unui parlament plin de scursuri, lichele și nemernici, cu foarte puține excepțiuni. Astăzi, la peste jumătate de secol distanță, raportul scursuri-lichele-nemernici-excepții a rămas același.

Este dreptul fiecăruia să fie regalist sau republican. Dar este obligația fiecăruia să fie statornic în decizia și alegerea lui, sau măcar justificativ în caz contrar. Astăzi însă, am avut parte de înca un moment de cruntă ipocrizie și falsitate.
Mă întreb doar (eu știu cu precizie destul de mare răspunsul de fapt)câți dintre aplaudacii, smiorcăitorii și lingăii de astăzi au fost pro Iliescu în anii 90 sau apoi formați în preajma acestuia? Cine nu ține minte, e ignorant sau pur și simplu nu știe sau a uitat...să se intereseze cum a fost ”primit” fostul suveran de către Iliescu și ai lui (adică toți ăștia de azi de fapt, care acum fac pe certații între ei) prin anii 90? Sau cine își mai amintește de scandările ”Iliescu afară, Regele în țară!”
Și voi ăștia de ați plâns azi la cuvintele (în jur de 800 în total) Regelui, unde ați fost până astăzi și, mai important, unde veți fi de mâine încolo? Întreb, pentru că a fi înseamnă și a acționa!

A nu se înțelege că sunt pro sau anti Monarhie; în opinia mea, Regele Carol și Regele Ferdinand au fost printre cei mai eficienți lideri pe care i-a avut această nație. Carol II și Regele Mihai, nu ;)
(descriere poză: niște băieți care, fiecare la momentul său, au dat greș și au uitat să își asume greșelile, cel puțin până astăzi)

Democratie cu sila

2011-10-20T12:30:00.000-07:00

Americanii au instalat democracy în Iraq prin ștreangul de care atârna Saddam Hussein...

Astăzi a mai căzut un temut și longeviv dictator, Al Quaddafi, de astă dată în Libia. Ce ar fi de zis? Că poporul libian de astăzi va fi liber și înstărit? Că lumea a scăpat de un tiran? Hai să fim serioși!

Acum mai puțin de un an, Gaddafi își instala cortul prin curțile mari ale lumii și se pupa în bot cu mai toți liderii politici ai lumii, care câteva luni mai târziu au concluzionat că Muamma e nașpa și că trebuie eliminat. Cum se face că teroristul responsabil pentru catastrofa de la Lockerbie, a ajuns mai apoi să fie considerat frecventabil, mai toți liderii politici occidentali întreținând relații aparent prietenești cu el? Și în cele din urmă, după 42 de ani, brusc au decis toți că Muammar este un tiran și nu respectă drepturile omului și că trebuie judecat sau chiar eliminat fizic? De ce nu au considerat același lucru atunci când îl vizitau sau îl primeau în vizită și își luau limbile în gură reciproc? Să fie oare pentru că presupusa democrație occidentală de fapt se bazează pe o nemăsurată ipocrizie? Sau ignoranță? Sau o mulțime de interese meschine. Oare dacă îl luau și îl judecau și nebunul vorbea, îi mânjea un pic cu rahat?

Aștept ziua în care unul dintre toți rahații ăștia care conduc lumea în derivă la ora actuală, va deveni brusc fie competent, fie sincer și va spune cu adevărat lucrurilor pe nume. Oare vreunul dintre cei care apare în imaginile de mai jos pupându-se sau hlizindu-se cu cel care astăzi a fost omorât ca un cîine va veni vreodată în fața electoratului (culmea, mai sunt și toți din țări democrate): "Da, am fost un profitor/ignorant/intersat/mincinos/ipocrit!" Nu are rost să spurc eu civlizația și politica actuală, imaginile de mai jos vor spune mult mai multe și sper să vă faceți o idee despre lumea în care trăim cu adevărat (pentru cei care nu recunosc personajele din imagini: nu vă faceți griji, sunt toți niște nimeni...):

Nabab

2011-09-19T15:32:00.000-07:00

Sâmbătă dimineața, ieșit la cumpărat de merinde, am intrat la loterie și mi-am luat 2 bilete la 6 din 49. Când am ieșit din prăvălie, o domnișoară drăguță care vindea pâine la un chioșc de pe strada principală din centrul orășelului mi-a zâmbit frumos. De două ori! Am uitat de bilet. În seara asta mi-am adus aminte de ”investiție”. Verific numerele de sâmbătă: am nimerit 3 din 6. Căștig: 10 euro și 10 cenți. Primii mei 10 euro nemunciți. Acum știu ce a simțit dinu patriciu! ;)

Cine nu știe, să afle, iară ceilați să-și adă aminte

2011-09-11T09:59:00.000-07:00

"Frațiloru! Credeți noa, quo noi préluminatu vedem, și présolide credemu quo în esse dóa patrie sorori Magiarulu de esistentia si venitoriu nu pote vorbi fără Românu, nici Românulu fără Magiaru."

- Avram Iancu, 1824 - 10 septembrie 1872 (un tip despre care multă lume știe prea puține iar unii se folosesc de numele lui în mod abuziv și nejustificat)

Zero!

2011-09-06T13:55:00.000-07:00

România-Franța 0-0 (06.09.2011)

Cu ce să încep? Am smuls un egal acasă care ne scoate de la următorul turneu final de fotbal? Mare brânză, ar trebui să fim obișnuiți deja! Problema este una mult mai spinoasă, fără ca fotbalul să fie ceva cu adevărat important. Un eșec sportiv nu este o tragedie. Un eșec de mentalitate însă, este o fatalitate.

Să vedem cum ne putem descoperi tarele, chiar și cu ocazia unui rahat de meci de fotbal...

Avem stadion nou. Nu suntem în stare să îi dăm un nume românesc! Orice stadion, haltă de tren, mașină de tocat ouă, pereche de chiloți trebuie încercată cumva, înainte de a fi pus în funcțiune. Noi inaugurăm un stadion de 50.000 de locuri direct cu un meci oficial. Putea măcar portarul de la federație să se uite într-o noapte pe discovery să vadă cum se inaugura un amfiteatru în Roma antică... Ce-i drept, a existat o încercare de inaugurare, care s-a vrut a fi meciul amical cu Argentina. Dar măgarii ăia s-au tras pe cur și nu au mai venit. Și noi nu am fost în stare să organizăm un căcat de meci de fotbal. Dacă ăia din Americile de Sud vroiau totuși să vină, dar picau cu avionul în ocean, atunci ce scuză mai găseam? Nu am fost în stare să dăm trei telefoane să chemăm un prieten la o miuță... Existau ”n” variante, puteau să organizeze un amical între orice alte echipe, fie ele și de amatori sau măcar un festival de manele. Apoi a venit și seara meciului trist. Și atât a ținut și gazonul celui mai nou stadion din Europa. Aproape un meci întreg de fotbal, și chiar unul extrem de lent și de anost. Dacă era rugby, probabil că ceda și structura de rezistență. Adică, nu suntem în stare să punem trei fire de iarbă, care să țină măcar până se pișă primul câine pe ele? Dar de umflat în pene știm foarte bine. Vreau să îi văd maine pe Oprescu și Băsescu cum își bagă briciul în coaie, pe motiv că nu au fost în stare nici măcar de atât, deși amândoi s-au bătut cu cărămida în piept, la fel ca și în cazul vestitului și inutilului Pasaj Basarab, care a avut probleme cu asfaltul după mai puțin de o lună. Detalii, ar zice unii!

Avem echipă națională de fotbal. Care echipă, iar nu se mai califică. Nicio tragedie, sunt atâtea țări care nu contează în fotbal, și pot supraviețui. Problema este cum supraviețuiești, cum te prezinți în fața ta și în fața celorlalți. Schimbi un antrenor care s-a dovedit incapabil. Îl înlocuiești cu un altul, care facă rahatul praf. Și ce măsură iei? Păi îl aduci înapoi pe primul, că atâta te duce mintea. Cam cum l-am votat pe Iliescu și votăm și azi FSN de 21 de ani încoace, sperând de fiecare dată alt rezultat. Și apoi se face selecția și strategia. Defilăm cu ce avem! Ajungem la meciul cu selecționata africană a Europei. O echipă cu adevărat mai bună decat a noastră. O astfel de scuză nu se acceptă în fotbalul profesionist. Nu se acceptă de fapt în niciun domeniu în care se invocă profesionalismul. Profesionalismul și scuzele sunt cuvinte care nu prea au ce căuta în aceleași fraze. În fine, intrăm pe teren. Și...cam atât. Jucătorii noștri, alături de antrenorul lor, au bifat un meci. Ai un meci, pe care ar fi frumos să încerci să îl câștigi, dat fiind că e ultima ta șansă. Sau măcar să îl pierzi într-o manieră bărbătească. Și tu te scarpini în cur 90 de minute pentru că or fi ăilalți mai buni și te bucuri de un egal. Ca la 23 August! De ce să riscăm să câștigăm, atunci când avem șansa să nu pierdem? Indolență, impotență, neinspirație, lipsă de orice fel de poftă de joc, sau de viață măcar. Unii spun că am jucat binișor. Aceștia, împreună cu noi, își merită soarta.

Atâta putem momentan. Suntem o echipă cu potențial uriaș, lipsită de viziune, concentrare și constructivitate. Și nu mă refer la fotbal...

Ar trebui să fiți mândri!

2011-07-09T14:32:00.000-07:00

"Sunt mândru că sunt român și că v-am putut face fericiți. Niciodată în cariera mea nu m-am simțit ca acum. Vă iubesc și vă stimez" - Lucian Bute, 09.07.2011

În aceste vremuri, în care toți trăim cu impresia că murim de foame și că noi nu avem nicio vină, timp în care ne urâm, ne scuipăm între noi și, mai ales, ne umplem propria ogradă cu lături, un băiat cu suflet mare se încăpățânează să își iubească țara, familia și munca.

Lucian Bute și-a apărat în această seara titlul. Pentru a opta oară. În fața suporterilor din România. În fața propriei familii. Pe parcursul întregii cariere și-a manifestat dorința de a putea cândva face acest lucru. La sfârșitul meciurilor precedente a ținut de fiecare dată să își transmită iubirea față de mamă, de țară și față de români. Ca și atunci, și acum a plâns! Un campion mondial la box, spaima multor luptători, plânge cu gândul la ai lui, fără să se gândească cum sunt ei. Adică noi. Noi aceștia, care ne urâm, ne împroșcăm țara cu rahat cu proxima ocazie, doar pentru ca nu cumva să ne punem pe treabă să facem ceva pentru noi și, implicit, pentru ea.

Niște scursuri cu pașaport românesc au încercat zilele acestea să aducă politicul în joc. Vezi doamne Udrea, Boc, Băsescu. Unii din sală chiar au huiduit la finalul meciului. Trebuie să conștientizăm faptul că democrația pentru mulți este nu doar prost înțeleasă, dar și inutilă. În mod normal le-aș fi futut muma în cur celor care nu au știut să aprecieze evenimentul. Dar, CAMPIONUL a ieșit la tablă cu încă o lecție: "Ar trebui să fiți mândri", a spus el pe un ton blând. A repetat și la conferința de presă. A spus că luptele interne nu îl intereseaza. O palmă blândă tuturor meschinilor, venită din partea unui mare campion, care iubește sincer. Vă iubește chiar și așa cum sunteti voi, meschini sau geniali. Să nu uitați acest lucru. Singurul lucru de care este interesat este să își facă treaba cât mai bine - ar trebui toți să îi urmăm exemplul - un mare campion și un mare român. Un campion căruia țara poate nu i-a oferit prea multe, dar care o iubește sincer, și care în mesajul pentru suporterii din Canada, a încheiat cu lacrimi în ochi: "Vive la Roumanie!"

A nu se uita

2011-06-23T07:51:00.000-07:00

A nu se uita:

sursa imaginii: Revista Historia

Federatia romana de antifotbal si Timisoara condusa de lenesi

2011-05-31T10:52:00.000-07:00

Avem un campionat de fotbal urât. Meciuri anoste. Spectatori puţini. Meciuri de calitate îndoielnică.

Marian Iancu (cred că e prima şi ultima oară când mânjesc acest blog cu abjectul personaj): o bucată de carne, probabil ţigan borât (nu toţi ţiganii sunt borâţi, fie-mi iertat, dar aşa cum există români hoţi, proşti sau leneşi, tre să existe şi ţigani borâţi), un pic mai şcolit decât cei care îţi fură portofelul în tramvai. A învăţat să citească şi poate trece drept om cu intenţii bune. Atât de bune, încât consiliul local din Timişoara pompează anual sume consiferabile în echipă, din bugetul destinat altor scopuri ale urbei în prealabil. Dar un tip iscusit, talentat în şmenuri. I-a "făcut" pe dregătorii oraşului şi pe cei ai Politehnicii. V-a făcut un ţigan borât băi intelectualilor, ieşiţi în Piaţa Operei şi lăsaţi-vă înjuraţi de mame! Timişoara este un oraş cu tradiţie în fotbalul românesc. O tradiţie pe care cei care au ţinut frâiele acestui oraş în ultimii 20 de ani au ignorat-o, au amanetat-o sau au concesionat-o unor oameni de afaceri dubioşi. Să zicem că pe superintelectualul bănăţean de rând nu îl interesează fotbalul şi problemele echipei din oraş. Ei bine, ţin să vă anunţ că aceeaşi procedură a fost aplicată multor altor obiective istorice din oraş. Priviţi doar sumedenia de clădiri istorice încăpute pe mâna unor dubioşi! Avem cei mai leneşi edili, genul acela de îmbuibaţi, cu aspect de porci cu guşe atârnânde, care se aşează pe nişte scaune (funcţii) din care visează la măreţie, fără însă a face nimic. Se hrănesc doar din istoria oraşului, motiv pentru care prezentul acestuia este din ce în ce mai găurit!
A mai fost Zambon acum câţiva ani cu scandalurile aferente. Apoi după o perioadă a venit bulibaşa cu nişte bani minţiţi din petrol, că era la modă. Şi ai noştri au muşcat de fiecare dată.

În 2001 o altă echipă timişoreană a ajuns în prima ligă a campionatului României - UMT. Era o ocazie să se faca ACEL F.C. Timişoara care ne lipsea, mai ales după tragedia cu italianul hoţ. Dar, în buna tradiţie a bănăţanului futut în cur de comunişti până şi-a pierdut spiritul de gospodar, am ratat acel moment. Nimeni nu a dorit să susţină echipa, totul era considerat prea dificil, prea multă muncă, prea multă organizare, aşa că s-a dus naibii. Acum, după ce Poli se pare că va fi retrogradată, se pare că iar se va duce totul dracului.

De vină suntem şi noi ăştia de locuim pe aici. Am avut diverse ocazii să observ zgârcenia afaceriştilor locali atunci când vine vorba de sponsozirări. Tocmai de aceea ne-am bazat pe fel şi fel de afacerişti "bine intenţionaţi". Din aceeaşi comoditate cu care am lăsat tradiţiile locului să fie pângărite, satele şvabilor, model pentru gospodariile Banatului, să fie batjocorite, casa florarului imperial Muhle (care la 1900 era pusă pe cărţi poştale, fiind chiar şi azi ca ruină o frumuseţe arhitecturală...) ajunsă o ruină năpădită de buruieni. Unde este proverbiala mândrie a Bănăţeanului? Acea mândrie care să îl facă să îi dea un şut în fund edilului care i-a lăsat oraşul să fie cel mai prăfuit din ţară, să îi alunge pe cei care stau de ani întregi în funcţii hrănindu-se cu istoria acestui oraş în dauna prezentului şi mai ales a viitorului! Clanuri ţigăneşti? În Timişoara? Şi voi staţi cu mâinile în sân? Voi care aţi fost un deschizător de drumuri pentru România? Păi ar trebui să ne fie ruşine şi să ne trezim naibii!

Să revin scurt la fotbal, că o fi să jucăm la anul în liga campionilor sau în liga a 3-a, important este să ne iubim şi susţinem oraşul şi să nu ne lăsăm pângăriţi! Despre nemernicia conducătorilor fotbalului românesc nici nu are rost să discutăm, eventual să le futem muma în cur. Adversari bătuţi pe teren care îşi freacă palmele ştiind că eşti sărac, ai datorii sau ai conducători de club netrebnici...mă întreb care mai este scopul meciurilor în aceste condiţii. Vă zic eu: înjurăturile de mamă!

Cum functioneaza presa

2011-05-06T22:29:00.000-07:00

Scurt: o piesă scrisă de un geniu, Mihail Sebastian!

Şi mai scurt: "Ultima oră". 1937. De fapt ar putea fi scrisă şi astăzi! Un cvasi-necunoscut conferenţiar al catedrei de istorie publică un articol în ziarul Deşteptarea, ziar relativ obscur cu numeroase probleme financiare. Articolul în cauză, despre Alexandru cel Mare, conţine o sumedenie de greşeli de tipar. Astfel, sunt menţionate nume şi fapte care se potrivesc întâmplător cu planurile ascunse ale unui cunoscut om de afaceri. Drept urmare, se declanşează o serie de pârghii pentru a contracara o eventuală continuare a articolului, care ar putea da în vileag afacerile. Sunt implicaţi omul de afaceri foarte bogat şi influent, directorul de ziar lipsit de scrupule, directorul tipografiei la care ziarul are datorii, un ministru (al Educaţiei), o studentă cu o mare pasiune pentru profesorul ei, extrem de inteligentă şi, bineînţeles, profesorul, cinstit şi cu un limbaj academic contrastant cu acţiunile pe care le declanşează fără să vrea, pasionat de munca sa. Se ajunge la trafic de influenţă, corupţie, vânzări de ziare şi tipografii, şantaj, sume exorbitante etc, practic cam tot ce există şi azi, dar explicat pentru toţi proştii/oamenii inteligenţi.

Ar fi un clişeu să spun că piesa este actuală şi astăzi. Ea va fi mai mult ca sigur actuală şi mâine ;)

Piesa în versiune radiofonică o puteţi asculta aici (merită!):
Mihail Sebastian, Ultima ora

Asculta mai multe audio diverse

"Ultima ora" montată la TNB: http://www.tnb.ro/?page=spectacol&idspec=120

Din cronicile piesei: “Un spectacol ca o ştire din ziar, cum spune regizoarea. Bucureştiul interbelic al lui Sebastian, văzut prin ochii oamenilor din presa vremii, a intelectualilor, a oamenilor politici şi a bancherilor, seamănă ca două picături de apă cu cel de astăzi. Interpretarea este modernă, plină de dinamism, respectând însă spiritul vremii şi al scrierii lui Sebastian." (Irina Budeanu - ABC), "„Negocieri” demne de tradiţia „şantajul şi etajul”, vânzări şi cumpărări pe sume fabuloase aruncate ca la poker, pentru a bara ieşirea adevărului la iveală, mecanisme bine unse ale coruperii, manipulări mai elegante şi mai brutale „scandaluri” aranjate şi anticipat „mediatizat” - toate acestea sună teribil de familiar." (Natalia Stancu - Curierul Naţional)

Despre crini si alte flori politice (2)

2011-04-15T11:45:00.000-07:00

Măsura dublă!

Hoţii sunt răi cât timp nu suntem noi hoţii!

Cam asta ne oferă Opoziţia care, după toate probabilităţile, va prelua Puterea peste aproximativ un an. Ni se spune zilnic că Băsescu şi trupa lui pedelistă sunt de căcat. Acesta este singurul argument pentru care noi, prostimea, ar trebui să îi votăm pe ei.
Şi să ajung totuşi la marea speranţă a politicii româneşti, Crin Antonescu. Zilele acestea, ziarul Adevărul a făcut o anchetă. Cam orice persoană care urmăreşte cât de cât viaţa politică românească, a auzit sau chiar ştie despre faptul că marele om politic le cam chiuleşte de la Parlament. Prin urmare, jurnaliştii de la Adevărul au urmărit o zi de muncă din viaţa acestuia. Articolul poate fi citit aici: http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/O_zi_de_munca_din_viata_lui_Crin_0_462554340.html

Şi acum să analizez scurt: ziariştii au făcut o anchetă, cam asta este meseria lor de când s-a inventat profesiunea în cauză. Şi astăzi iese Crin la atac că, vezi doamne, l-au urmărit şi că există o campanie împotriva dânsului şi că el nu le este ălora dator cu explicaţii. Păi băi pulifrici, dar Băsescu nu tot asta se plânge toată ziua că mogulii de presă îl înjură de mamă? Păi cum demonstrezi tu că eşti mai bun ca el? Adică voi aveţi voie să îl spurcaţi, pe bună dreptate, iar dacă cineva vă spurcă pe voi e nasol? Şi legat de explicaţii, escroc cu şcoală ce eşti, poate unii cititor ai ziarului te-au votat!
Şi eu l-am votat pe Crin când a fost cazul, am spus şi de ce pe acest blog. Ne vorbea despre România bunului simţ... Ăsta nu e bun simţ.
Cine crede că aici îl susţin pe Băsescu şi gaşca lui, să ia la cunoştiinţă că Marinarul nu va mai candida şi să se concentreze pe ce va vota data viitoare. Să se uite că această aşa zisă Opoziţie de fapt a făcut de fiecare data rocada cu această aşa zisă Putere, au fost TOŢI acolo şi au contribuit din plin cu toată nepriceperea şi nemernicia lor la starea în care suntem acum.
Apropo, îşi aduce cineva aminte că acest Crin a fost 3 ani de zile ministru, între 1997 -2000, în 3 guverne diferite? Şi ce căcat a făcut pentru tineretul şi sportul patriei? Era chiar perioada în care existau aşa de multe condiţii de pregătire în ţară încât fotbaliştii care atunci erau juniori azi sunt pe penultimul loc într-o grupă cu Bosnia, Albania şi Belarus... Nu că dau vina pe el, dar are gura cam mare pentru puţinul pe care l-a făcut. Dar vorbeşte frumos, mai frumos decât Băsescu şi Iliescu...ceea ce îl face un potenţial escroc. Un fel de Obama alb şi pletos, care a tot promis şi a tot făcut rahat pe băţ. E vorbăraie cât de cât elevată ce face el, dar la o privire mai atentă...hai să fim serioşi!
Închei cu ce am tot spus pe aici: fraţilor, nu mai votaţi oameni care au mai fost şi care şi-au demonstrat nepriceperea, prostia, incompetenţa, rea-voinţa şi aşa mai departe, hai lăsaţi-o naibii!

Ce fel de neam?

2011-04-01T04:30:00.000-07:00

Ce fel de neam a acela care trebuie tras de mânecă pentru a i se atrage atenţia că, acum câţiva ani, nişte compatrioţi civili au fost masacraţi?
Să fie un neam dezinformat? Indolent? Umilit şi obidit? Prost sau doar victimă a multor ani de ocupaţie? Contează prea puţin.

Ideea e că acum 70 de ani, pe 1 aprilie, ca urmare a urmare a evenimentelor pe plan european de la acea vreme, o parte dintre locuitorii de atunci ai României se găseau brusc în afara graniţelor ţării, sub ocupaţie străină. Astfel, o parte din ei, undeva în jurul a 3000 de locuitori ai satelor Suceveni, Carapciu, Patrauţii de Sus/Jos şi alte câteva, s-au încolonat şi au pornit spre noua graniţă a României, situată la puţini kilometri distanţă. Cine este interesat, nu are decât să caute, informaţia este liberă astăzi. Scurt: în perimetrul localităţii Fântâna Albă aceştia au fost atacaţi de trupele ruseşti şi împuşcaţi. Nu are sens aici să povestec cum că aceştia purtau în fruntea coloanei un steag alb, era o procesiune aproape bisericească, cu preoţi, icoane, femei, copii, bătrâni, cei care au fugit au fost urmăriţi de cavalerie şi tăiaţi cu săbiile şi aşa mai departe. Dar dacă eram evrei probabil aveam măcar un premiu Oscar pentru povestea asta...

Localiăţile amintite astăzi nu mai fac parte din România. Majorităţii românilor oricum nu sunt interesaţi de acest aspect, ce îi pasă unui bănăţean, să zicem, dacă un "sat de moldoveni" azi mai este sau nu parte a ţării. Azi problemele noastre sunt hrana, permanent ne este frică să nu murim de foame, îmbulzindu-ne la cozi la promoţii, ne uităm la animaţii stupide pe youtube, ne hăhăim la glume inspirate din jocuri pe calculator. Şi asta doar pentru că a trecut timpul. Şi noi nu avem timp să ne aducem aminte. Şi cum zicea cineva...cine uită, nu merită!
E greu de demonstrat ştiinţific faptul că starea de căcat în care se află o ţară la momentul de faţă se datorează (şi) ignorării propriei istorii.
Am cunoscut acum vreo 2 săptămâni un tânăr cercetător ucrainean în Germania. La o vodka, i-am spus că am nişte prieteni în Ucraina, la Cernăuţi(actualmente Cernivtsi). A ridicat din umeri, pentru că numele localităţii nu îi spunea nimic..Poate Bucovina şi Fântâna Albă nici nu există, poate e doar o glumă de 1 aprilie!

Azi, despre porci

2011-03-24T07:10:00.000-07:00

La sosirea mea în Germania, un scandal politic zguduia ţara şi împărţea opinia publică. Ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, era acuzat de plagiat în lucrarea de doctorat. Ţin să precizez că în Germania titlul de doctor nu este cerinţă pentru accederea la o funcţie de ministru. Pe deasupra, cel vizat, un politician tânăr, modern, carismatic şi cu o mare popularitate în rândul populaţiei, văzut de mulţi (insclusiv subsemnatul) ca viitor Cancelar. În urma scandalului, zu Guttenberg demisionează din funcţie şi renunţă şi la titlul de doctor, deşi investigaţia în acest e departe de a se fi terminat. Culmea, popularitatea acestuia înregistrează o uşoară creştere (a se citi exact cu paranteza anterioară). Deşi chestiunea era una de ordin academic, publicul -în mare parte neposesori de doctorat sau măcar diplomă de studii superioare- a vuit. Au existat proteste care cereau demisia ministrului, ba chiar şi manifestaţii în favoarea acestuia, toate cu implicaţiile de rigoare - demonstaţii cu bannere pe străzi, clipuri funny pe youtube etc.

Revin la patrie: Adrian Severin, fost ministru de externe, actual europarlamentar, fors vice-primministru, deţinător fost sau actual de o droaie de funcţii publice, politice, titluri academice, pulencur şi aşa mai departe, a fost momit de jurnaliştii unei gazete britanice (pe care a încercat dumnealui să o discrediteze, The Sunday Times, crezând că doar el ştie engleză şi că e printre puţinii românaşi care au făcut poze la Buckingham...) cu o mică atenţie. Scandalul pobabil îl cunoaşteţi, alţi doi momiţi europarlamentari, un austriac şi un sloven, şi ei foşti miniştrii etc., şi-au anunţat demisiile; austriacul a făcut-o imediat, retrăgându-se şi din viaţa publică, slovenul o zi mai târziu iar românaşul...încă se ţine tare, să fim mândri de el. Îniţial şi-a turnat cică el cenuşă pe bostan, autosuspendându-se din conducerea partidului (PSD. Pupa-ne-aţi fundurile, în felul urmăror: o bucă PSD, cealaltă PDL iar PNL cu UDMR să lingă unde apucă şi ei). Preşedintele şi conducerea Parlamentului European au cerut demisia Adrianului din Parlament. Apoi s-a trezit şi Mucul Titulescu, măritat în funcţia de şef de partid, să îi ceară demisia atât din partid cât mai ales (sau invers) din Parlament. Atunci porcotania s-a răţoit la şeful de partid, apoi a urlat cât de influent, şi incomod e el de vor să conspire Europile împotriva lui. În traducere pentru proşti (din care face parte şi subsemnatul): "Băi indolenţilor care sunte-ţi voi indolenţi! Voi ştiţi câte costă un loc de ieuroparlamentar? Băga-v-aş încă o moleculă de hidrogen în apa de nesimţiţi care îmi cereţi voi mie, mare om politic care a făcut ceva pentru ţara voastră de căcaţi, să demisionez!"

Şi mai sunt şi unii care cică îi recunosc meritele? Care merite, să-mi fie iertat? Meritul că a făcut parte din mai toate Legislativele de după 89, că a stat comod în funcţii din care nu a făcut NIMIC şi în afară de nişte scandaluri şi bâlbe, a făcut doar umbră pământului, o umbră din ce în ce mai grasă. Un om, care ca mulţi alţii, ajunşi "elite intelectuale" pretinde nişte bani for free cu aceeaşi nonşalanţă cu care un medic cere spagă de la pacienţi. Doar că medicul salvează vieţi. Valoarea ştiinţifică, academică sau capacităţile unui om, nu garantează că acesta nu poate fi un nemernic şi un netrebnic în acelaşi timp! O lichea şi o scursură care crede că totul i se cuvine, doar pentru că a absolvit el şcoala potrivită, s-a născut în familia în care trebuia şi a profitat de sistem la momentul oportun. Astfel de oameni sunt infiltraţi peste tot în ţărişoara noastră. Nişte elite jegoase care demonstrează încă o dată acurateţea Experimentului Piteşti.

Revenind la sinistrul mare om politic, problema nu este că poate a luat mihttp://www.blogger.com/img/blank.giftă la viaţa lui (lobby băi, ca să fie legal!) sau că a dat din coadă la mirosul unor bani gratis şi necuveniţi, ci lipsa de onoare; astel că el, ca om politic, trebuie spulberat!

Închei, ca şi altă dată, cu vorba maică-mii : Pe ăştia nu-i mai satură Dumnezeu!

Europarlamentar român în exerciţiul funcţiunii:

Şi o dedicaţie pentru unii politicieni de mare valoare, intelectuali remarcabili, din partea unor alegători neînsemnaţi:

Ungurii's de vină! Muie Băsescu! (2)

2011-03-16T11:58:00.000-07:00

Ieri fu ziua maghiarilor de pretutindeni, ocazie cu care le urez tutoror multă înţelepciune şi desăvârşirea ca neam!

Un dement a spânzurat ieri o păpuşă care îl reprezenza pe Avram Iancu...Un gest tâmpit; cu toate că am o mare doză de sânge maghiaro-secuiesc în vene, pe lângă cel românesc, mi se pare cu atât mai stupid. Adversitatea istorică dintre români şi maghiari este cunoscută, greu rezolvabilă şi necesită multă înţelepciune. Poate chiar înţelepciunea bunicului meu care şi-a lăsat fata să se mărite cu un român, tocmai la ei în HARCOV şi nu făcut vreodată în viaţă o remarcă agresivă faţă de naţia care i-a "ocupat" ţinutul secuiesc natal. Şi ţin să anunţ toţi presupuşii iubitori de patrie, că înainte să urle că bozgorii vor să ne fure Ardealul, deşi nu prea au idee care sunt asemănările şi diferenţele dintre ARDEAL şi ŢINUT SECUIESC, dintre un politician UDMR şi unul care pur şi simplu s-a născut el ungur, ar fi frumos să facă şi el ceva pentru acest Ardeal şi acel Ţinut Secuiesc. Borsec, canalul Bega navigabil, uzinele de la Reşiţa, pădurile din Harghita şi multe altele care făceau mare cinste cândva acestor zone disputate, au fost distruse tocmai în timpul stăpânirii româneşti a Ardealului şi Banatului oricât de patriot aş fi, trebuie să recunosc că nemernicia politicienlor români şi trădarea neamului de către aceştia au fost cele care ne-au dus astăzi în situaţia aceasta. Şi prin "polticieni români" mă refer şi la cei de etnie maghiara, divizia ungurească a Securităţii, cunoscută publicului larg sub pseudonimul UDMR.
Ţin să anunţ toţi prietenii mei maghiari că Războiul s-a cam sfârşit, au pierdut, la fel cum am pierdut şi noi aştia de mai la est, ne-am ales cu un teritoriu care v-a aparţinut politic, cu sau fără presiune armată sau domnii strălucite. Din păcate pentru ambele popoare, Ungaria Mare şi România Mare au cam pierdut războiul şi au cam trecut peste 60 de anişori de atunci. Csibike, dake tu dei foc la un papuş, nem kaps az Erdely! Cât despre vehemenţa cu care majoritatea românilor condamnă autonomia Ţinutului Secuiesc, mi se pare altă denaturare a adevărului. Secuii şi ungurii sunt autonomi, învaţă în limba maternă, vorbesc pe limba maternă, au cam toate drepturile pe care poţi să le ai dacă eşti de o etnie şi o cultură civilizază în cadrul unei societăţi civilizate moderne. Un politician iscusit le-ar da şi o hârtie oficială în acest sens, autonomia neînsemnând independenţă. Cu reguli stricte însă! Poate soluţia nu este o descentralizare totală ci tocmai un stat cu o putere centrală puternică, dar totodată un stat federal. Ar fi multe de discutat despre o federaţie, majoritatea ar fi împotrivă. Eu nu am de gând acum decât să dau câteva nume ca argument, nume de state federale puternice: Elveţia, Germania, SUA, Brazilia ;)

E normal oarecum ca ungurii şă tânjească după vremuri apuse. Anormal mi se pare însă că românii în ziua de azi, poate sincer sau poate de frică în marea lor majoritate, nu tânjesc după Bucovina şi Basarabia! Pe cele două le-am pierdut printr-un eşec militar marcat însă de multă lipsă de inspiraţie şi inteligenţă politică. Însă şansele ca măcar Basarabia să revină patriei sunt infinit mai mari decât cele prin care s-ar desprinde în următoarele sute de ani Ardealul de ţară. Să fim un pic inteligenţi, porcii ştiu doar să grohăie, nu şi să urască.

PS: Constat că politicienii din opoziţie pun accent pe cele întâmplate de ziua maghiarilor ieri în lupta contra Guvernului. Dacă măcar un singur român astăzi a spus "futu-le mama lor de unguri" cu referire la ungurii din România, atunci ţin să vă anunţ că Băsescu a avut dreptate: mass-media este un factor de risc pentru siguranţa naţională!

Poliţie băi!

2011-03-04T11:54:00.000-08:00

Nu mi-am ascuns niciodată relativa simpatie pentru Partidul Republican din Statele Unite, simpatie şi nimic mai mult. Şi asta în dauna Democraţilor, priviţi cu simpatie de mulţi aşa-zişi intelectuali de stânga din Europa şi implicit România, cu tot socialismul lor trompetat, oameni cărora le-aş sponsoriza e excursie (dus) în Coreea de Nord, să simtă pe pielea lor binefacerile socialismului, fără să îl confund aici complet cu frumosul şi stupidul comunism. E frumos să porţi tricou cu Che Guevara şi alte însemne comuniste când ai apă caldă, magazine cu rafturi pline şi dreptul de a protesta împotriva idioţilor de guvernanţi.

Alta era însă ideea de astăzi. Deşi aş mai plesni una despre mesia cel negru Obama, văzut ca salvator al SUA şi implicit al întregii planete doar pentru că a avut un marketing agresiv care a umplut inimile naivilor planetei cu simpatie şi speranţă ieftină, fără fond şi, mai ales, nejustificată, după cum se poate constata la momentul de faţă. După alegerea Obamei am spus că toată lumea e de acord că Bush a fost un idiot dar, după 4-8 ani de Obama, va fi reabilitat şi chiar privit cu simpatie peste ani ;)

Şi revenind la ideea cu poliţiştii: Guvernatorul republican al statului american Wisconsin, Scott Walker, se află în centrul unei dispute destul de violente, datorită planului de măsuri menite să combată, amelioreze şi să rezolve criza financiară. După cum era normal, nu toată populaţia a acceptat cu braţele deschise aceste măsuri, s-a ajuns la proteste, opoziţia (Partidul Democrat) se organizează şi se alătura populaţiei, instigă etc. Nu voi insista cu povestea, este disponibilă în presă. Scurt: clădirea Capitoliului din Madison, Wisconsin este închisă publicului prin ordin judecătoresc. Reprezentanţii democraţi protestează în faţa Capitoliului iar unul dintre ei, Nick Milroy încearcă să intre în clădire. Poliţia îl ia în primire şi dă cu el de pământ. Democracy futui! Păi da, or să sară acum toţi dreptacii drepturilor omului, că a tăbărât miliţia pe un cetăţean protestatar. Ei bine, dêmos are judecători, ordinul judecătoresc este păzit de către gardian, poliţistul. Şi NIMENI nu este mai presus de lege, nici măcar un polician ales de acelaşi popor.

Şi parcă ne duce gândul la ţărişoara noastră, prin comparaţie. Eu nu cred că poliţistul ăla are o leafă fantastică, nici prea bine văzut nu este de restul populaţiei, dar şi-a făcut meseria. Şi poporul are dreptul să protesteze, atâta timp cât nu încalcă legea, menită să îl apere pe el, cetăţeanul, chiar şi faţă de propria persoană. Vadim Tudor a făcut acum vreo 2 luni un mega scandal televizat, încălcând un ordin judecătoresc, sfidând autorităţile statului. Poliţiştii au avut aceeaşi reacţie precum o balegă de pe stradă când treci pe lângă ea. Acum vreo 4-5 ani, 2 bătrâni au refuzat să respecte o decizie judecătorească şi au fost arestaţi şi condamnaţi...

Ştirea zilei: muie Băsescu. Murim de foame!

2011-02-21T11:12:00.000-08:00

Închipuiţi-vă că Revoluţia din 1989 ar fi avut loc fără ca nimeni din afara ţării să fi luat la cunoştiinţă evenimentul şi desfăşurarea...

În altă ordine de idei: plecat fiind din ţară pentru o perioadă mai lungă, încerc să mă păstrez informat (nu ştiu şi nu vreau să răspund de ce) despre ce se întâmplă în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Mediul principal este internet-ul - agenţii de presă, ziare în versiune online, televiziuni live-streaming etc. Deşi consider cu neghiobie că România este buricul pământului, nu neg că mă interesează aproape la fel de mult şi ce se întâmplă în lume. Enough about me...
Constat cu mirare că în România nu se întâmplă nimic. Constat că există oameni cu pretenţii de jurnalişti, unii chiar bine văzuţi, care habar nu au ce este o ştire. Avem televiziuni de ştiri care de fapt sunt televiziuni de talk-show, cu mici întreruperi pentru ştiri sumare. Că avem un preşedinte de căcat nu este o ştire! Chiar dacă o fi adevărat. Şi nu orice ştire trebuie redusă la Preşedinte. Este arestat un vameş? Băsescu! Se scumpeste pita? Băsescu! Este arestat un ţigan? Băsescu! Este sărăcie? Băsescu, of course! De aici eu deduc că înainte de Băsescu nu exista nimic rău în ţara asta, prin urmare singura ştire demnă de difuzat este tragedia naţională Băsescu. Dar înainte ce era? Eu ţin minte că eram o ţară la fel de prost funcţionlă, săracă şi coruptă. Şi erau la putere oameni care acum urlă în presă că Băsescu e de căcat. Şi atunci de ce au mâncat căcat timp de 20 de ani? Nu pot avea încredere în cineva care îmi spune că astăzi este rău, când la fel de rău era şi când ţinea el frâiele. Românii uită că a existat un FSN din care au făcut parte atât băsescienii de astăzi cât şi antibăsescienii vehemenţi.

Dar despre mizeria din politică şi mass-media altă dată. Acum altceva mă deranjează. De ceva vreme se face că are loc un fel de revoluţie în ţările musulmane. Cad dictatori care au stat la putere mai mult timp decât Ceauşescu. Şi cad în direct, live! Şi te uiţi pe un portal românesc de ştiri sau la o televiziune de ştiri, că eşti român şi vrei o interpretare românească a evenimentului. Şi ce vezi? Băsescu!

Plângem de milă

2011-02-17T11:21:00.000-08:00

De câteva zile, mediile ni-i prezintă pe nişte corupti, dovediti sau nu, dar anchetati, ca pe nişte che guevare, luptători întru libertatea noastră, care plătim 20 de ani nişte mărci, euro sau dolari la vamă, ba ca să nu se uite prin bagaje, ba pentru că ne-au prins cu prea multă benzină în rezervor, ba ca să împărţim cu ei prada din ţigările sau alte marfuri aduse mai ieftin de altundeva. Hai sictir, si să ne vedem la tribunal, să plangem pentru cei care cu adevarat sunt umiliţi şi obidiţi în această seară.

Oare omul de rând care a ieşit din ţară în ultimii 20 de ani nu a văzut niciodată vameşi luând sau cerând şpagă? Ce mama naibii, peste noapte suntem toţi virgini şi susţinători ai prezumţiei de nevinovăţie, aceeaşi noi care am generat un întreg folclur cu bancuri, schiţe şi povestiri legate de acest fenomen vamal generator de venituri fabuloase. Din păcate, justiţia ne-a dovedit că în România nimeni nu păţeşte nimic (dintre cei care nu trebuie să păţească) şi probabil la fel se va întîmpla şi acum. Dar pentru că azi preşedinte e cineva cu care eu nu sunt de acord, nu înseamnă că vameşul, la modul general vorbind, care a luat şpagă este acum un dizident, hai să fim serioşi!

Cît despre liderii sindicali: muncitorii din toate domeniile au exact liderii sindicali pe care îi merită, atâta timp cât ei conduc aceste sindicate de atâta amar de vreme şi nimeni nu a catadicsit să îi dea jos, la randul lor ajunşi nişte porcuşori bine hrăniţi şi cazaţi.

O comédie!

2011-01-31T14:09:00.000-08:00

Cam asta se întâmplă în viaţa politică românească.

Nu vă interesează politica? Foarte bine, să fiţi sănătoşi! ;)

Suntem conduşi de caricaturi şi stereotipuri, cărora le fac opoziţie nişte papiţoi, la rândul lor caricaturi şi clişee. Drept urmare, Ion Luca Caragiale, cel născut astăzi, acum câţiva ani (Eşti vechi, domnule!) este un geniu! Până nu îl vom înţelege, vom fi condamnaţi să jucăm în piesele lui!

Despre crini şi alte flori din politica

2011-01-22T14:03:00.000-08:00

M-am bucurat că Antena 3 a difuzat acum câteva minute un interviu cu Neagu Djuvara, după umila mea părere, cel mai lucid român în viaţă, chiar şi la cei 95 de ani. Recomand cărţile lui tuturor celor care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi mai ales celor care au impresia că ştiu ;) De fapt, este o plăcere de fiecare dată când îmi este dat să îl citesc sau să îl ascult. Nu voi continua cu un elogiu, după cum spunea şi el, cine are ochi şi urechi, să le folosească.

Cu un asemenea om în senatul partidului, nu pot să nu fiu surprins că Partidul Naţional Liberal dă dovadă de lipsă de luciditate, nu zilnic, nu de o gravitate fatală, dar îndeajuns încât pe mine, cu idei şi viziuni destul de "dreptace", să nu mă convingă. L-am votat pe Antonescu la ultimele alegeri. Şi l-am băgat în mă-sa când a semnat un pact cu PSD pentru susţinerea lui Geoană întru eliberarea neamului de sub jugul portocaliu - pact salutat cu steaguri roşii (băi măgarilor!) în locul unde a început revoluţia. Îmi place cât de repede uită oamenii că a existat cândva un partid pe nume FSN...

A trecut mai bine de un an de la pupăturile din Balconul Operei din Timiţoara. A venit acum şi o noua alianţă, la fel de lipsită de clarviziune şi luciditate (nu pun nici link, nu dau nici nume, omul mai merge la curve sau se prostituează, treaba fiecăruia, dar să nu facem public ;) ). Eram curios cam ce crede un liberal (din partid) despre o astfel de alianţă, şi anume unul care nu râvneşte la funcţii, ca orice politician (chestiune totuşi de înţeles - nu mergi la război fără să îţi doreşti victoria). Mi se pare normal că au existat şi argumente pro şi contra. Subiectiv, m-am bucurat pentru cele contra. Lipsa de sinceritate (zi tată că vrei pe sticlă la tembelizor, ce dracu?!) şi vehemenţa cu care şi-a întâmpinat Crinul criticii a fost o surpriză neplăcută - suntem liberali sau nu mai suntem? :D Părerea mea, din exterior: la 20 de ani după ce FSN şi-a arătat nemernicia, era cazul ca PNL să îşi asume lupta (singur sau cu aliaţi noi, nu dintre foşti duşmani), mai ales după cel mai bun scor electoral obţinut din 90 încoace. Premisele erau bune, 20% obţinut de Antonescu la ultimele alegeri, votanţi preponderent tineri (viitorul?), chiar şi fără televizie proprie, creşterea în importanţă a internetului în activitatea politică (iar tineret, viitor etc) şi, mai ales criza care a venit ca o cireaşă pe tortul corupţiei, relei voinţe, incompetenţei (şi multe altele aşa mai departe) din ultimii 20 de ani politici româneşti.

Şi acum altă chestiune care îmi provoacă reticenţe faţă PNL (ar mai fi vreo 2, dar nu mă plăteşte nimeni să fac consultanţă pentru liberali, au ei intelectualii lor, care sper să aibe şi voci): am auzit şi cu alte ocazii cum că actualul preşedinte liberal ar fi un mare chiulangiu în Parlament. Prin luna septembrie, aflându-mă la Bucureşti şi având 2 ore libere la dispoziţie fără niciun program, o iau eu agale pe Calea Victoriei în jos, cu gândul să fac o poză la Casa Poporului. Poza executată, timpul trecut, aleg eu o cale mai scurtă să ajung înapoi pe Victoriei, fără să ocolesc prea mult: intru printr-unul dintre blocurile de pe Unirii şi ajung în parcarea din spate, urmând ca apoi să mă şopârlesc prin zona necunoscută până dau de vreun reper. Printre maşini aflat, mă întâmpină cu lătrături un căţel destul de drăguţ, talie mică spre medie, nu părea a fi cine ştie ce rasă, dar nu mă pricep. Dau să îl mângâi spre a-l calma şi apare stăpânul zicându-mi că nu muşcă animăluţul. Stăpânul era tocmai Crin Antonescu. Am schimbat câteva vorbe, nu multe, nerelevant. Ideea este alta: era vineri, sau poate joi, ştiu că în Parlament erau nişte dezbateri referitoare la salariile bugetarilor, care pregăteau o pichetare în aceeaşi zi. Poate numai mie mi se pare ciudat că domnul senator nu se afla la servici. Oricum nu era treaba mea, era în jur de ora 11:00, nu ştiu cum e programul de lucru la Senat sau poate omul avea alte treburi. Eu unul nu eram la lucru, dar aveam o motivare, mă aflam la Bucureşti în interes de servici, chiar dacă aceasta nu presupunea muncă asiduă. Aşa, m-am justificat. Dar cum justifică Crinul prezenţa oficială de aproximativ 2%? Niciodată nu am fost excesiv de punctual dar o prezenţă satisfăcătoare am încercat totdeauna să am acolo unde eram activ, lucru pe care îl aştept atât de la cei care îmi sunt prieteni sau colaboratori, cât şi de la cei pe care, să zicem, i-aş vota. Îmi stă pe degete să dau un citat..."Cauza naţională nu se serveşte cu întreruperi, cu absenţe nemotivate, cu vacanţe, ci numai prin permanenţă în efort. ", ştiţi voi bine cine a zis asta, că vă/ne place sau nu, oare nu este aşa?

Despre lucrurile cu adevărat importante

2011-01-11T13:20:00.000-08:00

Aş fi mulţumit dacă am reuşi să demonstrăm că, in cazul în care mâine ne-am duce toţi dracului, ar fi păcat...

"Despre lucrurile cu adevărat importante

În fiecare joi în drum spre şcoală
venea un domn cu pălărie
şi ne-arăta păsărica
Pe vremea aia nu ştiam că viaţa
e o moarte lentă, ca şi cum
te-ar mîngîia pe obraz
pînă la ţîşnirea sîngelui
Habar n-aveam
că dragostea-i şi ea o moarte lentă,
de parcă te-ar înjunghia cineva
în inimă
cu un trandafir
Nu-nţelegeam de ce se poartă
Dumnezeu
uneori
de parcă s-ar trage din maimuţă
Nu-nţelegeam de ce-s atîţia oameni
pe pămînt,
de parcă unul singur
n-ar fi fost de-ajuns"

(Daniel-Silvian Petre, Despre lucrurile cu adevărat importante, Napalm D'or, Ed. Brumar, 2008 - volum pe care îl recomand cu cea mai mare responsabilitate şi plăcere, şi pe care promit să îl restitui cât de curând celui care mi l-a livrat sub formă de împrumut - nu am uitat bă, doar că am făcut curaţenie :D)

Vă bucuraţi de libertate?

2010-12-26T15:48:00.000-08:00

Revenit în ţară în Ajunul Crăciunului, nu am putut constata care a fost acoperirea în media a chestiunilor legate de Revoluţia din 1989, decât în mediul virtual, unde nu ma pot plânge de ce am văzut, chiar dacă am dat şi peste destule porcării. Totuşi televiziunea are încă o importanţă mare şi un impact major asupra populaţiei, şi aş fi preferat să aud că au fost multe emisiuni dedicate evenimentelor din decembrie 89. Mi s-a spus că, de exemplu, la protv "au zis" printre câteva ştiri puţin despre marşul de comemorare din Timişoara. Ca timişorean, anticomunist şi om destul de strâns legat de ţară şi locurile natale, pun destul de mult preţ pe tot ce a însemnat decembrie 89.

Am auzit vorbindu-se în schimb destul de mult despre regretarea lui Ceauşescu şi a comunismului. Cică 60% dintre români s-ar afla în această situaţiune. Din câte ţin minte, aproximativ acelaşi număr s-a prezentat şi a votat şi în turul 2 al alegerilor trecute. Acel tur, în care au candidat 2 "adversari" provenind din rândurile celor 2 partide care acum 20 de ani formau împreună FSN, formaţiunea care a confiscat revoluţia, a umplut structurile statului nou "democrat" de foşti securişiti care sunt tot acolo şi în ziua de azi! Păi futu-vă muma-n cur în a doua zi de crăciun, adică voi votaţi căcat de 20 de ani încoace, de multe ori pe ulei şi zahăr, ştiţi bine că oamenii ăia sunt aceeaşi "de pe vremuri", că proşti nu sunteţi, doar nesimţiţi şi leneşi!

Vă place să staţi la cozi la hypermarket? Să cumpăraţi cu salariile astea de rahat cu care cică "murim de foame" cozonaci gata făcuţi, plasme în rate, ipoade, playere, hartie igienică frumos mirositoare şi apoi să înjuraţi guvernul pentru că benzina e scumpă, uitând că acum 21 de ani nu aveaţi voie să cumparaţi benzină, asta în cazul în care eraţi printre norocoşii care ajungeau la rând să cumpere o Dacie? Vă place, pentru că altfel nu v-aţi înghesui! Ei bine, au existat "câţiva" români, majoritatea tineri, care îşi doreau şi ei să asculte muzică, să stea la coadă să poată alege din magazine fără să se simtă umiliţi, să mănânce portocale sau să vadă şi ei Germania, eventual să şi lucreze acolo, ca să îşi cumpere şi ei o maşinuţă, ca în filme, şi au plătit cu viaţa acest vis!

Mi-e scârbă de oameni care uită repede, mi-e scârbă de faptul că sunt compatriot cu 60% dintre compatrioţii mei, dar sper totuşi deşteptarea lor şi sunt dispus să îi iert dacă va fi vreodată cazul.
Mergeam ieri prin Piaţa 700 din Timişoara, unde un erou căzut acolo îşi are un mic monument. De câţiva ani, în perioada asta, aprind o lumânare acolo, fără să-l fi cunoscut pe el sau familia lui, iar uneori când trec pe acolo văd rudele lui, şi mi-aş dori odată să am curajul să le vorbesc şi să le spun că îmi pare rău pentru pierderea lor şi că îi mulţumesc băiatului lor pentru că azi eu sunt liber, pentru că pot să văd lumea, pot să am opinii şi să mi le exprim, pot pleca de la locul de muncă dacă sunt nemulţumit, pot chiar şi să îl înjur pe Băsescu! Aş vrea să am ocazia să fac asta pentru toţi cei care şi-au pierdut viaţa atunci. E adevărat că trăim vremuri grele, mai ales pensionarii, dar la fel de adevărat este că multe ni le-am făcut cu mâna noastră, din cele de după 1989.

Toată lumea afară!

2010-12-08T15:34:00.000-08:00

Îi înţeleg pe cei care, spre binele meu îmi recomandă să mă iau şi să mă duc cât vad cu ochii în lumea largă, departe de ţărişoara mea. Şi le mulţumesc pentru grijă, fără pic de ironie.

Voi scuti cititorul de clişeele de genul "eu îmi iubesc ţara", iubirea a ajuns să fie mai folosită decât eternul "pizda mă-tii" şi drept urmare a devenit derizorie şi la îndemâna oricărui escroc. De la absolvirea facultăţii, petrec cam 4-6 luni pe an în alte ţări decât cea de origine. Nu îi condamn pe cei care au ales să trăiască în alte ţări. Este dreptul fiecăruia să spere la o viaţă mai bună, chiar dacă sintagma "nivel de trai" îmi provoacă destulă scârbă şi mă duce mai degrabă cu gândul la burţi pline decât la autostrăzi şi spitale curate. Îi înţeleg pe medicii care pleacă pe capete în ultimii ani (şi vor pleca mult timp după ce va începe să ne doară cu adevărat), exilaţi de condiţiile mizere din spitalele româneşti, de corupţia şi subfinanţarea din sistem şi mai ales de viaţa absolut jegoasă pe care ţi-o poate garanta leafa unui medic rezident, fără părinţi medici cu cabinete etc.

Îl înţeleg pe studentul şi viitorul cercetător care pleacă la o universitate din străinatate şi rămâne peste hotare - el va fi un câştig pentru omenire, chiar dacă neuronii lui nu vor mai acţiona direct întru bunăstarea şi desăvârşirea patriei mamă, care nu îi poate asigura mijloacele tehnice, logistice şi infrastructura necesară. Ce să o mai lungesc...vă înţeleg pe toţi cei care aţi plecat şi pe toţi cei care doriţi să emigraţi!

Dar de ce nu plecăm toţi? Dacă e aşa de rău în România actuală (şi har domnului, nu e prea bine!), hai să ne luăm cu toţii şi să plecăm dracului!

Departe de mine gândul de a fi un optimist incurabil şi sunt convins că este greu spre imposibil să ne ridicăm din mocirla în care ne bălăcim. Dar sunt convins că un om sănătos în România anului 2011 nu poate muri de foame! Ce-ar fi să plece EI, cei care au dus România în acest hal, şi să rămânem NOI, aceia care mai dorim să facem câte ceva? Sună patetic? O fi...Dar m-am săturat să aud că România "e o ţară de căcat" şi să văd cum de 20 de ani ne complacem în aceleaşi excremente livrate de televizor. Românul se plânge, dar se plânge prost. Degeaba îl înjuri pe Băsescu, dacă eşti bătut în cap sau te faci că nu îţi aduci aminte că actualul PDL cu actualul PSD formau acu nici 20 de anişori FSN. Că s-au separat ca să ne mintă pe noi că avem opţiuni de vot. Votăm cu câte 3 mâini la fiecare ciclu electoral oameni care "au tot fost", sperând ca nişte vite alte rezultate!

Ştiţi ceva? România nu este o ţară de căcat, e o ţară cu căcat! Care trebuie luat cu hârleţul şi în cel mai bun caz folosit ca îngrăşământ. Eu unul nu plec pentru nişte mii de euro în ţara altcuiva, să trăiesc pe infrastructura plătită din banii altcuiva şi de la distanţă să urinez pe ţara care m-a aruncat în lume (sunt destui care fac asta...)şi a cărui cultură şi tradiţii, aşa cum sunt ele, îmi influenţează gândirea, oricât aş fi eu de genial sau de oligofren.

Orice şut în fund e un pas înainte, precum orice pumn în bot e doar un bot spart! Şi în România actuală avem parte şi de unele, şi de altele. La noi nu se bagă beţe în roate, băţul e din start băgat! Acestea fiind spuse, le urez noroc şi mulţi bani celor care aleg calea străinătăţurilor şi le sărut mâna celor care se gândesc să folosească banii şi experienţa acumulată peste hotare la înfăptuirea unor chestiuni constructive "acasă". Este, şi va fi probabil şi mai greu, dar depinde de fiecare să îşi facă ordine şi curăţenie în propria ogradă, apoi să îi dea o mână de ajutor şi vecinului şi tot aşa, din aproape în aproape, să ajungem şi "sus" cu gospodăreala. Văd că a plin net-ul de oameni cu vorbe, idei şi filosofii, mulţi foarte talentaţi şi decişi. Poate ei sunt viitorul, dar haideţi să scăpăm mai întâi de actuala clasă politică. Cum? Păi imediat vin iar alegeri libere, ce mama naibii?

Gaura

2010-11-16T08:12:00.000-08:00

Dacă nu eraţi convinşi, ieri presa din România a ţinut încă o dată să arate cît de bine ancorată în realitate este...

Plecat fiind din ţară, mă păstrez informat cu ajutorul agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti disponibile pe netul larg. Echidistanţa este mimată cu prea puţin talent, indicaţiile partidelor mai că nu sunt publicate direct (zi de Chior, acu zi de Ponta, azi îl înjurăm pe Antonescu că iar a lipsit din parlament, ăia de la PSD au violat minore, sistemul medical e de căcat şi de vină sunt ăştia de acum, că tare bine au lăsat în urma lor ăia de au fost şi va să vină din nou...) şi tot aşa. Se mimează guvernarea, se mimează opoziţia şi se mimează presa. Îmi cer scuze faţă de cei care fac întradevăr treabă bună în presă, oameni cu talent de-a mânui cuvintele şi ideile sau oameni determinaţi să lupte pentru adevăr, oricare ar fi acela, deşi tind să cred că sunt o specie pe cale de dispariţie.

Una peste alta, plictiseală totală! Abia mai aşteaptă lumea un deces de personalitate, iar apoi avem asigurate câteva zile de remember-uri, de întinarea memoriei defunctului, de laude şi, bineînţeles, de niscaiva scandal. Şi apoi ne întoarcem la politica cea de toate zilele, cu un parlament impotent, un guvern eunuc şi mai toate instituţiile sodomizate. Cert este că nici ”actorii” nu sunt neaparat de cea mai bună calitate. Nu vreau să spun că jurnalistul nu ar avea voie să aibă convingeri politice, dar într-o societate în care controlul clasei politice asupra presei este unul vădit şi nici măcar politicienii nu au convingeri politice (sau cunoştiinţe, sau măcar interes...), mi-e greu să susţin o astfel de idee.

Şi ca să revin la inutilitatea presei ”oficiale”, voi spune 2-3 cuvinte despre subiectul important al zilei de ieri. NASA anunţase cu o zi înainte că va organiza o conferinţă de presă, în urma identificării în spaţiu a unui ”obiect excepţional” - sintagmă reluată obsesiv în toată presa. Era clar, toată lumea se aştepta la ceva şoc, breiching niuz, or fi găsit extratereştri, or fi găsit asteroidul care ne va da pe toţt dracului în 2012, senzaţional să fie. Şi a venit ştirea! E drept, senzaţională... pentru oamenii de ştiinţă sau poate pentru pasionaţii de astronomie, fizică etc. Dar nu, ai noştri, deşi clar dezamăgiţi (păi parcă am mai auzit de găuri negre...până şi SIDEX era o gaură neagră a economiei româneşti, până să o vindem gratis şi să ajungă supernovă :D ), au continuat să bată fierul măcar o zi pe tema respectivei găurele negre. Au fost convocaţi specialişti, să dumirească poporul ce e cu gaura aia şi cum se poate rezolva cu ea, au fost publicate articole care să ne explice, să ne definească, poze, animaţii, chestiuni şi socoteli... că doar jurnalişti suntem, jurnalism să facem atunci! Cu extinderea internetului, lumea îşi va putae lua singură şi filtra informaţiunile, direct de la sursă (caut io pe wikipedia bă, ce e aia gaura neagră, tu zi-mi cât a fost şpaga la autostradă şi unde s-au dus fondurile europene!) presa pe care o ştim acum ar cam trebui încet să-şi ia tălpăşiţa. Şi vă rog eu frumos, luaţi-i cu voi şi pe ăi de vă plătesc acum!

Doina şi Ion

2010-11-03T15:21:00.000-07:00

30 octombrie 1992.

Nu voi uita niciodată ochii mamei mele plângând la aflarea veştii că Doina şi Ion Aldea Teodorovici s-au stins.

Şi ce ocupaţi suntem noi acum şi plini de importanţă...Suntem oare cu adevărat? Mai suntem în stare să luptăm pentru ceva ce depăşeşte interesul meschin? Mai avem pentru ce lupta? Oare supravieţuirea unui neam constă doar în potolirea foametei? Cine au fost Doina şi Ion Aldea Teodorovici? Nişte mari şi demni români!
De ce nu este ziua morţii lor una de doliu naţional pentru toţi românii? Poate din cauză că suntem prea mici... Mai ştiu oare românii că ei chiar sunt români, fie că le place sau nu? Să nu ne fie ruşine niciodată cu ţara şi cultura în care ne-am născut, doar aşa vom putea accede la vremuri mai bune.

Doar respectându-ne vom putea impune respect!

Generaţia de sacrificiu

2010-10-05T10:54:00.000-07:00

Aţi mai auzit-o pe asta, nu? Şi până nu vă veţi băga minţile-n cap o veţi tot auzi, cu referire directă la domniile voastre. De ceva vreme încoace e la moda printre locuitorii acestor meleaguri lamentarea pe marginea sau prin mijlocul crizei. Lucru perfect justificat. Dar uităm totuşi că în ultimii 20 de ani am fost de fapt într-o continuă criză? Am gustat ce-i drept din binefacerile capitalismului şi democraţiei, dar îşi aduce cineva aminte ca în aceşti 20 de ani să fi fost vreodată cu adevarat bine în ţara asta?
Cea mai mare tragedie cu care se confruntă poporul acesta la momentul actual nu este de fapt incapacatitatea de guvernare, prostia sau hoţia celor de la "putere". Tragedia constă tocmai în lipsa de alternative la îndemână (a se citi "opoziţie").
Avem în acest moment 4 (hai să zicem 5)partide politice în parlament plus o mână de pseudo-independenţi sau reprezentanţi ai unor minorităţi. Cine uită sau se face că nu îl interesează că acum 19 ani PDL şi PSD formau vajnicul FSN, se află într-o mare eroare. Ipoteza mea este că aceste 2 partide s-au "separat" tocmai pentru a oferi prostimii opţiuni: unii spre stânga, alţii spre dreapta. E cam ca si coşurile acelea de gunoi din gările patriei, ale căror capace împart deşeurile pe categorii dar pe interior acestea intră toate laolaltă. Aceste două partide s-au aflat permanent la guvernări, cu mici pauze de câţiva ani, urmate de reveniri în forţă.
Scurt despre UDMR: prostimea poate fi şi de origine maghiară, prin urmare a fost livrată o opţiune şi pentru această minoritate. Astfel UDMR a făcut parte, cu mici excepţii, din mai toate guvernările de dupa 1990.
Liberalii: PNL a fost la putere de 2 ori, în infama coaliţie (săpată din interior de PD cu Băsescu) între 1996-2000 şi apoi pe parcursul guvernării cu circ Tăriceanu. Liberalii îmi sunt cei mai apropiaţi mie ca mesaj politic, chiar dacă pe alocuri aş da cu ei de pământ. Este singurul dintre cele 3 partide mari care nu a avut ocazia să guverneze singur(adică premier+preşedinte) şi care, coincidenţă sau nu, are cei mai puţini membri cărora le pot fi depistate rădăcini sau predecesori în sistemul comunist. Poate dacă şi-ar pune, cum zice românul, coaiele pe masă, ar avea şansa să îşi demonstreze cu adevărat capacităţile. Orice asociere cu FSN poate fi privită ca "futere de mamă".
PC şi UNPR sunt două partide cu rădăcini în celelalte 3 partide amintite mai sus(exceptând ungurii), prin urmare nu prea pot să mă pronunţ şi, pe deasupra, nu au intrat în parlament după cum prevede legea electorală, aşa că să-mi aştepte aprecierile sau înjurăturile în ciclul electoral viitor.
Grupul minorităţilor - curve! Asta nu înseamnă că trebuiesc subestimaţi sau blamaţi, fiecare are dreptul să aleagă ce face în viaţă pentru a atinge prosperitatea.
Trăgând linie, vom constata că aceşti oameni ne conduc de 20 de ani cu următoarele rezultate: integrare în NATO, integrare în UE, cvasi-dispariţia unei adevărate clase de mijloc(pentru populaţie), averi personale considerabile (pentru ei). Aceste integrări au beneficiile şi binefacerile lor, nu putem nega. La fel cum nu putem nega că suntem o ţara cea mai săracă din UE, o ţară care şi-a vândut mai toate resursele şi industriile, o ţară fără niciun fel de infrastructură, o ţară care nu îşi mai poate plăti pensionarii, medicii, profesorii, militarii, măturătorii de străzi etc, o ţară din care tinerii, şi mai nou şi bătrânii, vor să plece.
Mai există şi o categorie de oameni, în special tineri, care spun că pe ei nu îi interesează politica. Mă bucur pentru ei - înseamnă că au câştigat la loto şi nu mai au griji, pentru că nu îmi pot explica faptul că poţi trăi într-o ţară unde mai totul merge prost, fără să te intereseze. Dar şi acest lucru a făcut parte din strategiile celor ce au fost la vreo formă de putere în ultimii ani: au creat o stare de lehamite în rândul populaţiei, tocmai ca nu cumva vreunul să se ridice cu idei şi forţe noi împotriva lor.
Mă voi repeta: trebuie să scăpăm de aceşti nomenclaturişti, securişti, profitori, netrebnici, interesaţi şi neputincioşi. Împreună cu un profesor de la facultatea unde activez, am ajuns la concluzia că numărul de repetări a unei idei, pentru ca studenţii să o priceapă, este egal cu numărul studenţilor. Prin urmare, în momentul în care toţi vom fi convinşi şi hotărâţi să scăpăm de actuala (şi deja perpetua) clasă politică, atunci vom avea şansa să ieşim cu adevărat din orice criză.

Truda

2010-09-13T06:38:00.000-07:00

Poate aţi observat citind rândurile acestui blog că pe alocuri am inserat filmări/melodii ale unei formaţii pe nume Truda. Nu îi cunosc decât fugitiv, i-am văzut live o singură dată (şi au fost buni, peste nivelul consacrat al formaţiilor din România) şi nu scriu ca să le fac reclamă. În general încerc ca la finalul fiecărei postări să adaug o melodie, care să se potrivească subiectului.

Revenind la Truda, probabil nu cântă ceva ce ascultaţi majoritatea dintre voi acasă sau la radio, dar este o muzică cu mesaj, transmis de nişte oameni care se revoltă împotriva prostiei din societate, prostie care ne-a cam adus pe culmile gloriei în care ne aflăm acum. Prostia a fost susţinută de instituţiile statului, de la Guvern, Parlament şi până la Biserică. Trăim într-o societate superficială, săracă din mai toate punctele de vedere, şi am ajuns un popor care nu are nici simţ civic, nici voce care să se răscoale împotriva nedreptăţilor sau pentru a-şi cere drepturile, înghiţim prea multe, ceea ce denotă o lipsă crasă de demnitate.

Sper totuşi că demnitatea locuitorilor acestei ţări nu s-a pierdut total, vocea celor care încă o mai au trebuie să se facă auzită şi pentru aceasta este nevoie de curaj. Sau cum ar spune românul, COAIE! Trebuie să ne asumăm trecutul şi prezentul, pentru a avea un viitor. Astfel, vă voi recomanda spre vizionare câteva filmuleţe în care apar grăind membri ai ansamblului vocal-instrumental mai sus amintit, mesaje pe care le recomand în special tinerilor. Poate cuvintele unei formaţii de muzică rock incorectă politic, deci curajoasă, va fi mai bine primit decât o sumedenie de cuvinte aruncate de mine sau alţii mai deştepţi in eter. Subiectul poate nu este unul interesant, dar veţi putea constata că mesajul este unul simplu, de genul "cum să ne fie mai bine", transmis pe o cale directă, sinceră. Poate că respectivii nu sunt nişte profesori universitari şi exprimarea lor ar lăsa de dorit în aula Academiei, dar ideile sunt inteligente şi sănătoase, chiar dacă uneori nu sunt cele mai diplomate. Pentru cei pudici, recomand citirea zilnică a DEX-ului ;)

Ţin să precizez că muzica este un bun purtător de mesaj, mai ales printre cei tineri, prin urmare consider postarea aceasta ca fiind una justificată întru scopul de deschidere a unor minţi.

$aracie

2010-09-12T11:39:00.000-07:00

Ştirea ultimelor săptămâni: în România e sărăcie! Presa nu mai conteneşte în a prezenta zilnic detalii ameţitoare despre sărăcia profundă în care s-au afundat cetăţenii României.

Să vă spun un mic secret. În România a fost sărăcie din totdeauna. Vârsta mă face să mă refer doar la ultimii 20 de ani glorioşi, care coincid şi cu trecerea României la neocomunism, democraţie şi capitalism sălbatic. Este foarte adevărat ce ne povesteşte nouă presa. Românii sunt cel mai sărac popor din U.E.

Dar bine măi băieţi şi fete, mulţam fain că îmi arătaţi ceva ce este evident, fără voi nu ştiu că mă făceam! Şi mă bucură că nu vă mulţumiţi doar să ne arătaţi problema, voi şi sugeraţi posibile soluţii pentru rezolvarea acesteia. Şi anume nişte feţe flămânde, degrabă vărsătoare de ocări la adresa oricui, care abia aşteaptă să revină la putere. Da, despre puternica opoziţie vorbesc. E frumos că mi se explică zilnic că Băsescu şi clanul aferent sunt de căcat, dar parcă ştiam şi eu asta. Şi voi ce îmi oferţi în schimb? Iar PSD? Hai lăsa-ţi-ne în durerea noastră, ce îmi spune mie un PSD-ist care până ieri se pupa în gură cu Băsescu, că ce de porc a distinsul preşedinte acum? Blestemul aruncat asupra poporului pare să fie mintea scurtă. Avem două variante (în fond una şi aceeaşi, eternul FSN), ne bagă unii în rahat, îi schimbăm cu ceilalţi. Aceştia ne aruncă în alt căcat, nefiind important dacă e mai mic sau mai mare, şi îi dăm jos. Pe cine punem în loc? Ei bine, aţi ghicit, pe ăia de ne băgară în rahatul anterior. Şi prin urmare tot ceea ce reuşim să facem e să ne tăvălim în căcat. Acum pentru următoarele alegeri se prefigurează o viitoare ieşire de la guvernare, poate chiar şi din parlament, pentru PDL, spre satisfacţia roşie a social-democraţilor. Acum câteva luni mă îngrozeam la gândul că ni se vor servi spre alegere Ponta şi Udrea peste 5 ani. Nici nu vreau să mă gândesc acum la un scrutin urmat de o victorie zdrobitoare a Mucului Titulescu, care va aduce alt clan înfometat cu sine.
Înţeleg că există presă dedicată trup şi suflet Puterii, la fel cum există una aşişderea pentru Opoziţie. Dar parcă îmi lipseşte o presă dedicată trup şi suflet unei altfel de politici, "din aia de care nu a mai fost" ;), că de primele două ne-am cam convins ce le poate pielea şi năravul. Ce dracu, schimbăm curvele cu prostituate?

Un permanent 23 august

2010-08-23T04:24:00.000-07:00

Voi fi concis: pentru mine 23 august 1944 este o zi ruşinoasă şi regretabilă. Orice ar spune unii, că era inevitabilă, necesară sau că a scurtat războiul, evenimentele şi perioada istorică care a urmat acestei zile sunt nu doar de tristă amintire, dar şi simţite din plin în prezent. Un război nu se termină mai repede datorită unei schimbări de tabere, cel puţin nu pentru cei care au schimbat-o, ei urmând a fi atât cei care şi-au trădat foştii aliaţi, cât şi cei care au adus pierderi importante, care nu vor fi trecute cu vederea, noilor aliaţi care vor obţine victoria la final.

În vreme de război, o ţară are 3 posibilităţi: fie una dintre părţile combatante, fie neutralitatea! În momentul în care ai luptat şi cu una şi cu alta, te vei bucura de o totală neîncredere şi dispreţ din partea celor din jur. Lucru care de altfel s-a şi întâmplat şi se întâmplă în continuare. România a plătit "victoria" în cel de-al Doilea Război Mondial cu vârf şi îndesat. Despre binefacerile câştigării acestui război am mai scris anterior. Voi reaminti doar ocupaţia sovietică, încarcerarea, urmărirea şi eliminarea elitei, întreg regimul comunist cu tot ceea ce a însemnat el şi trecerea la democraţie şi capitalism făcută de aceiaşi oameni care ne-au binecuvântat cu primele elemente ale acestei enumerări.

Voi stărui preţ de câteva cuvinte asupra eliminării elitelor. Umilirea, torturarea şi eliminarea fizică a militarilor de carieră, profesorilor, preoţilor şi studenţilor din toate domeniile au distrus coloana vertebrală a societăţii româneşti. De aceea suntem nişte schilozi astăzi. Dar măduva încă nu s-a rupt, trebuie doar să ne înălţăm capetele şi să ne ridicăm în picioare.

Să dărâmăm spitalele (2)

2010-08-18T08:17:00.000-07:00

Am mai vorbit despre sistemul sanitar şi spitalele din România. Asistăm la un adevărat genocid împotriva acestui popor, care este lăsat să moară în condiţii mizere şi nedemne de condiţia umană. Şi ca orice genocid care se respectă, acesta scoate la iveală toate trăsăturile murdare ale oamenilor.

Un guvern şi, mai ales, o succesiune de guverne criminale au subfinanţat sistemul, l-au lăsat pradă entropiei şi au lăsat poporul să moară. Popor care le-a mulţumit cu ocazia fiecărui act electoral, prin votări şi re-votări. Astfel s-a ajuns ca în anul 2010 în spitalele din România să se moară de septicemii, hernii şi chiar fracturi. Ca în orice război care se respectă, genocidul acesta a avut parte şi de trădări. Există "vreo două" cadre medicale în această ţară care au făcut şi fac jocul celor care ţin neaparat să distrugă complet sănătatea în România. Astfel s-a ajuns ca firmele de medicamente şi aparatură medicală să prospere, cu ajutorul unor comisioane grase plasate unde trebuie, în timp ce în spitale lipesc mănuşi şi seringi, ca să nu mai vorbim de antibiotice.

Preşedintele ţării susţine în mod deschis şi oficial plecarea cadrelor medicale din ţară. Îmi este şi scârbă să caut link-ul cu declaraţia acestuia, care în alte vremuri, mai sinistre dar poate mai juste, s-ar fi lăsat cu o condamnare pentru trădare, boicot, sabotaj şi cu pedeapsa aferentă. Oameni care studiază timp de mulţi ani pentru a servi mai apoi în condiţii grele întru sănătatea oamenilor (mă refeream la medici, nu la preoţi ;) ) merită tot respectul şi prosperitatea de care este capabilă societatea. Societatea noastră în acest moment nu doar că nu a capabilă de a oferi aceste lucruri medicilor săi, dar îi şi dă afară din ţară. Pe vremuri asta se chema exil, astăzi se numeşte "liberalizarea pieţei de muncă". Pentru a putea totuşi lupta împotriva acestei exterminări a sănătăţii şi a populaţiei, este necesar ca medicii şi cadrele medicale să iasă la luptă. La luptă pentru dreptul de a-şi practica meseria şi respecta jurământul. Aceşti oameni care au grijă de sănătatea noastră 24 din 24 nu au voie să trăiască la limita subzistenţei. Cum v-aţi simţi să ştiţi medicul care vă operează e cu executorul judecătoresc în faţa uşii? O parte din lupta medicilor care doresc să rămână în ţară va trebui să se concentreze asupra trădătorilor din propriile rânduri. Vi se par cunoscute cazurile de medici cu câte 2-3-4 funcţii administrative şi nişte averi care sfidează orice rezident care trăieşte cu 200 de euro pe lună? Afară cu ei! Sau cadre medicale care se poartă cu pacienţii ca şi cu ultimele scursuri (chiar dacă aceştia sunt, salariul redus cu 25% sau lipsa de educaţie a unora mai puţin avantajaţi de soartă nu pot să le accept ca scuze pentru comportamentul unor cadre medicale la care trebuie să le ceri scuze pentru că eşti bolnav sau să te rogi la uşile cabinetelor să îţi acorde atenţie - poate în România sunt doar cele 3-4 cazuri pe care le ştiu eu...)? Afară şi cu aceştia! Sau despre mafiile din universităţiile de medicină? Da, afară şi cu ei! Cine să îi dea afară? Dumneavoastră, cadrele medicale din România, care doresc să îşi practice meseria!

Ajungând la cazul Maternităţii Giuleşti - atât managerul acesteia, cât şi Ministrul Sănătăţii sunt nişte idioţi, cu tot respectul pentru abilităţile lor din profesiile pentru care au fost pregătiţi, dar astfel de oameni nu doar că ar trebui să fie privaţi de orice accedere la o funcţie de conducere/administrativă, aceşti oameni nu au ce căuta nici măcar în vizită într-un birou de manager! La conferinţa de presă de ieri, atât ministrul Cseke cât şi directorul spitalului păreau la un discurs de acceptare a unui premiu Oscar, cu mulţumiri şi aprecieri pozitive. Mai un pic şi ar fi mulţumit tuturor fără de care acest lucru nu ar fi fost posibil. Cu siguranţă că au fost oameni care şi-au făcut treaba exemplar pentru a limita proporţiile tragediei, oameni care meritau felicitaţi, dar nu printr-o asemenea risipă de cuvinte şi evitare a adevăratului subiect. Un manager de spital este responsabil atunci când cei din subordinea sa nu îşi fac datoria, şi implicit acesta trebuie să plece, oricât de mare ginecolog sau ministru ar fi el. Cât despre demisia de onoare, acesta este un concept inexistent pe meleagurile noastre. Atunci când îţi asumi o funcţie, eşti responsabil moral pentru orice se întâmplă în subordinea ta.

Oare oficialii U.E. au intrat vreodată într-un spital din România?!

Drepturile românului

2010-08-02T05:00:00.000-07:00

Supriză mare la CEDO! Agenţiile de ştiri româneşti au preluat şi ele ştirea: statul român va plăti despăgubiri în valoare de 10 milioane de euro, şi asta doar pentru prima jumătate a lui 2010, în urma unor procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Se pare că ne doborâm recordul de anul trecut şi suntem pe locul trei într-un top al nedreptăţilor reclamate la CEDO. Stăm un pic mai bine decât Rusia şi Turcia, dar nu şi dacă raportăm numărul plângerilor la populaţie. Faţă de restul fraierilor din U.E. stăm cel mai bine ;)

Cine va plăti aceste daune? Bineînţeles, tot noi! Dar "ne fac" pe noi sume aşa modeste? În prumul rând, de ce ne purtăm ca şi cum nu am fi avut cunoştiinţă de acest fenomen? De ce nu cerem NUMELE celor responsabili, judecători, procurori etc., care au contribuit la aceste sentinţe strâmbe. Ca să nu mai vorbim de faptul că aceştia nu au nicio responsabilitate asumată. Eu ca inginer, dacă proiectez ceva ce duce la pierderi de material, suport din propriul buzunar neatenţia, iar dacă se întâmplă ceva mai rău, soldat cu victime, atunci e vai de capul şi de libertatea mea. Bineînţeles, un amărât de inginer sau un medic nu are aceeaşi valoare pentru societate ca un judecător, care duce ţara pe culmile cele mai înalte, şi asta după doar 4 ani de facultate...Câţi dintre voi, care nu aţi avut probleme cu justiţia (şi aici mă refer la orice, urmăriri penale, procese civile, divorţuri, succesiuni etc.) aţi intrat vreodată într-o sală de judecată din România? Eu am văzut cum o judecătoare urlă la cei implicaţi într-un proces de divorţ (adică o chestiune privată, doi oameni care îşi rezolvă o problemă cu ajutorul justiţiei, platită din BANII LOR) de parcă i-au furat banii din buzunar. Am văzut şi altele, chiar mai grave. Ca să nu mai vorbesc că este practic imposibil să pledezi singur într-un proces (deşi e democraţie şi fiecare are dreptul atât la apărare cât şi la a se apăra singur), fiind oarecum obligat să apelezi la un avocat, din oficiu dacă nu îţi permiţi. Şi este o mafie de nedescris, se vehiculează sume, se strămută procese clare, care mai apoi sunt rezolvate în mod aberant. Şi dacă toţi ar declara sumele pe care le plătesc neoficial pentru procese, intervenţii şi aşa mai departe, tot noi am fi infractorii, pentru dare de mită... Este un sistem putred, care nu necesită modificări ci o schimbare completă. Procurorii, judecătorii şi notarii sunt o clasă socială aparte, care nu răspunde în faţa nimănui! Vi se pare drept ca un notar să încaseze procent (deci cotă parte) din vânzarea unei case, de exemplu? Sunt de acord cu plata unei taxe, e normal aşa, dar să plătesc o cotă parte din ceva ce mi se cuvine şi la care el nu a contribuit de fel mi se pare o tâlhărie! Aştept de asemenea lista cu toţi judecătorii care au dat judecăţi strâmbe! Să îi cunoaştem şi noi...

Este cazul ca oamenii să nu mai tacă! Drepturile omului prevăd şi dreptul la justiţie; o justiţie echilibrată, bazată pe un sistem logic şi moral. Nu ştiu, dar sunt curios dacă la facultăţile de drept din ţară se studiază filosofia şi logica. Şi încă ceva: suntem prea corupţi, coruptibili şi laşi ca să ne putem permite o judecată fără juraţi, în care deciziile vor sta în mâna unei singure persoane, neţinând cont că aceasta ar putea fi şantajabilă, coruptă sau bolnavă. Şi mă mai întreb, dacă vreun oficial al U.E. a intrat vreodată într-o sală de judecată românească?

Guvernator, rege sau stăpân

2010-07-30T02:27:00.000-07:00

Simţind un deja-vu istoric, am cotrobăit un pic sursele disponibile referitoare la Marea Criză din 29 şi perioada tulburată următoare. Lucruri pe care, în mare parte le ştiam, dar nu le-am aprofundat vreodată, conviins fiind poate că lumea a învăţat din greşelile anterioare. Oricum nu mai contează, criza nouă a venit, contrafăcută sau nu, iar lumea va merge mai departe cumva, mai mult sau mai puţin sinusoidal.

Legat de România, dacă aţi avut vreodată curiozitatea, anii 30 au fost marcaţi de aspectul economic, mişcări sociale, instabilitate politică (vă sună cunoscut, nu?). În toate aceste tulburări, care se traduceau şi printr-o oarecare dinamică la nivelurile conducerii ţării, adică unii mai pierdeau sau câştigau funcţii, un singur om era inamovabil. Acest om era Regele Carol II, personaj controversat atât atunci cât şi în prezent, dar era clar, regele este rege, nu prea se punea problema unei schimbări, care totuşi s-a produs într-un final, acesta domnind în jur de 10 ani.

Revenind la zilele noastre, criza actuală, mişcările sociale şi politice, schimbările de guverne şi administraţii, constatăm din nou existenţa unui personaj constant. Au venit şi plecat miniştri, preşedinţi, prefecţi, directori, judecători şi ce funcţiuni mai sunt de îndeplinit prin aparatul de stat. Şi mai toţi au avut parte atât de "pupături", cât şi de "înjurături", din partea populaţiei, duşmanilor sau chiar aliaţilor politici. Cine este această persoană extrem de utilă României în ultimii 20 de ani? Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Nu voi pune în discuţie calităţile Mugurului, cine doreşte să îi studieze biografia, o poate căuta pe net sau unde mai sunt disponibile informaţii despre persoanele publice. Supriza vine dacă începeţi această căutare; veţi constata că în afară de wikipedia, cu toate cusururile ei, şi nişte informaţii seci plus declaraţii de avere şi de intenţie de pe site-ul BNR. Se mai pot găsi câteva rapoarte şi interviuri, dar oricum puţin material despre un om atât de mare...

Unii dau vina pe discreţie şi modestie, alţii invocă teorii conspiraţioniste, legate de grupul Bilderberg sau Grupul de la Roma. Eu voi face doar mici constatări. Constat că sunt oameni care sunt convinşi că fără Isărescu la BNR în aceşti 20 de ani, am fi mult mai jos decât suntem acum (!?). Constat că avem nişte super rezerve naţionale fantastice. În timp ce avem nişte super rezerve, constat că suntem cam "rupţi în fund". Nu spun că rezervele ar trebui cheltuite mâine, dar poate ar trebui gestionate altfel, ca să ne şi putem folosi de ele. Sau cine ştie, poate planul este ca să mâncăm pâine cu sare 50 de ani şi apoi să ieşim la suprafaţă ca o naţie putred de bogată. Nicio problemă, dar să ştim şi noi... În fine, suntem o ţară plină de ecomişti fantastici, cu Mugurul în frunte.

Am aruncat un ochi şi peste cei care conduc băncile naţionale pe alte meleaguri şi am mai făcut câteva constatări. Mugur Isărescu guvernează BNR din 1990, după ce a fost o perioadă scurtă reprezentant comercial la Ambasada României din SUA, şi a lucrat 20 de ani la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti. A părpsit funcţia doar pentru scurt timp, dar tot pentru a salva ţara, în anul 1999, fiind numit prim-ministru, iar noi scăpând astfel de foamete... Cine pleacă la plimbare, pierde locul de onoare; cine pleacă la război, îşi ia locul înapoi! - cam aşa a revenit în 2000 pe scaunul de la BNR.

Să vedem scurt, cam de cât timp guvernează şefii băncilor centrale din alte ţări, urmând să judecaţi singuri, prin comparaţie, dacă este sau nu oportun să ai acelaşi conducător vreme de 20 de ani. În Bulgaria, Banca Naţională este condusă de actualul guvernator începând din 2003 iar în Ungaria din 2007. Asta ca să terminăm repede cu vecinii. Acum să luăm ţările cu probleme mari în 2009, când a dat criza peste ele: Islanda şi Irlanda - ambele au schimbat conducerea în 2009. Kazakhstanul a schimbat tot în 2009. India, Iran, dar şi Japonia şi Austria au un guvernator nou începând cu 2008. Statornica Elveţie l-a numit în 2010 pe Philipp Hildebrand , după ce acesta fusese membru în Comitetul Executiv din 2003. Turcia, o economie puternică şi în ascensiune chiar şi acum, este condusă de Durmus Yilmaz din 2006, după ce acesta a fost membru al acesteia încă din 1980, având mai multe funcţiuni până să acceadă în cea mai înaltă poziţie. Să vedem cum stau "motoarele" Europei: Bancile Centrale ale Franţei şi Anglei au schimbat guvernatorul ultima dată în anul 2003 iar Germania în 2004. Germania a mai schimbat guvernatorul în 1993 şi 1999. Ce să facă dobitocii de nemţi, dacă nu au persoane aşa de competente cum avem noi? Danemarca, cea mai prosperă şi bine organizată ţară în care am călcat, a numit actualul guvernator în anul 2005, la fel ca şi Israel, care duce o lipsă acuta de economişti ;) Norvegia ar fi excepţia, cu un guvernator destul de longeviv, din anul 1999, dar cu schimbări totuşi în 93, 95 şi 98. Rusia şi China au numit guvernatorii actuali în anul 2002 (în China ultima schimbare fusese în 1995, când Mugurul avea deja 5 anişori), Italia în 2006, Croaţia în 2000. Actualul şef al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss Kahn, este în funcţie din anul 2007. Faimoasa Federal Reserve Bank din SUA este condusă de Ben Bernanke din anul 2006, fiind reconfirmat în 2010. Înaintea acestuia FRB a fost condusă timp de 21 de ani de cunoscutul Alan Greenspan, record pe care Mugur Isărescu îl va doborî la finele anului viitor. De menţionat că Greenspan a fost, înainte de a fi numit la FRB, timp de 33 de ani preşedintele firmei de consultanţă la care era şi asociat, Townsend-Greenspan & Co.

Este Mugur Isărescu cel mai capabil economist de care dispune România sau conducătorul din umbră? Să fie toate teoriile economice doar o gargară ieftină, totul fiind decis la masa unor organizaţii dubioase însetate de putere? Ar fi cazul să ne punem întrebări şi să căutăm răspunsuri.

Tradiţionalele inundaţii

2010-07-10T09:51:00.000-07:00

Aşa cum an de an sărbătorim Crăciunul sau Săptămâna Mare, cu obiceiurile şi concediile care se cuvin, de vreo 20 de ani încoace, coincidenţă sau nu, ne-am ales cu o nouă tradiţie - inundaţiile. În plus, acestea nu au loc doar pe o perioadă scurtă o dată pe an, ci de două - trei ori pe an, cu o durată variabilă.

Cele "cuminţi", datorate canalizării deficitare sau inexistente, se lasă cu pagube relativ mici, transformarea unor străzi în cursuri de apă efemere, blocarea traficului şi sunt uneori marcate de bucuria copiilor de a se simţi "ca la mare" în mijlocul oraşelor. Cam la fel se întâmplă şi cu ocazia primelor zăpezi din fiecare an, în caz că vi se părea cunoscută situaţia.

Îndepărtându-ne de problemele primarilor iubiţi ai patriei (aleşi şi, mai ales, realeşi), trebuie să ne concentrăm pe inundaţiile "serioase", care an de an lasă sute sau mii de oameni fără case, proprietăţi sau chiar le iau viaţa. Nu putem trece uşor peste moarte, lacrimi şi disperare. Trebuie însă să şi recunoaştem că noi oamenii, mai ales cei trăitori actualmente în România, mai avem mult până să ne putem întrece cu forţa naturii. Natura este caracterizată prin ceva ce noi nu vom avea probabil niciodată: echilibru! Acel echilibru care se face remarcat printr-un sistem de apărare, pe care cei credincioşi îl pomenesc prin "ne-a bătut Dumnezeu!"

Ca orice reacţie a naturii, omul se dovedeşte a fi depăşit de evenimente, fie că trăieşte în bine organizata Chină, democrata Americă, ordonata Germanie sau mai năpăstuiata Românie. Diferenţele constau însă în reacţia oamenilor la aceste evenimente. Faptele sunt aproximativ identice: ploi abundente şi uragane, urmate de revărsări ale apelor, diguri şi poduri care cedează şi restul dezastrului, pe care începem deja să îl învăţăm. Şi am atins punctul critic al subiectului, şi anume ÎNVĂŢATUL! După ce dă apa peste tine o dată, normal este să te înveţi minte, să construieşti diguri mai puternice, case mai rezistente sau mai ferite, să îţi faci planuri de "cum să nu se mai întâmple" şi "cum să fim mai eficienţi dacă totuşi se intâmplă".

Toţi trebuie să învăţăm din aceste inundaţii! Am fost incapabili 20 de ani să facem acest lucru, motiv pentru care acestea sunt din ce în ce mai frecvente şi mai păguboase. Am observat că de fiecare dată când ni se întâmplă, avem un singur vinovat: guvernul! Lucru cât se poate de adevărat. Însă, în timp ce ploile vin de la natură şi/sau Dumnezeu, guvernul nu a venit "de sus". Acesta s-a ridicat din rândurile noastre, plantat de noi prin vot, direct sau nu, un vot din care rezultă adevărata problemă a societăţii româneşti. Nu suntem în stare să învăţăm. Să învăţăm că trebuie să alegem oameni dintre noi care se pricep să gestioneze o problemă, de orice natură ar fi aceasta. Problemele vor veni oricum, indiferent că suntem comunişti, fascişti, democraţi sau liberali. Problema noastră nu esta faptul că găsim vinovaţi, ci că nu ştim ce să facem cu ei ;)

Aceiaşi oameni care sunt "de vină" de fiecare dată pentru ce se întamplă şi mai ales ce nu se întâmplă, ajung la intervale aproape constante de timp să fie din nou vinovaţi, pentru că nu i-am tras la răspundere când a fost cazul. Şi nu mă refer la funcţionari şi angajaţi, care or avea şi ei metehnele lor, dar la noi elitele sunt cele deficitare. Iau spre exemplu Germania, care are funcţionărime şi angajaţi la fel de deştepţi, competenţi, harnici, leneşi, geniali sau dobitoci la fel ca şi noi. Dar elita este excepţională. Un bun organizator poate face cu jucători mediocri o echipă mare. Şi acea elită noi o stabilim, nu ne-o mai impune nimeni. Ar fi cazul, ca măcar acum să luăm măsuri. Politica ar trebui să ne intereseze într-o oarecare măsură pe toţi, penru că este cea care face diferenţa, daca ne ia apa vacile şi casa sau pasajul din centrul oraşului se inundă la fiecare ploaie. Şi asta NU înseamnă că mâine să îi dăm cu oua în cap preşedintelui şi premierului sau miniştrilor, pe care NOI i-am pus acolo (a avea mai multe opţiuni nu înseamnă să alegem între aceleaşi şi aceleaşi două variante, de fiecare dată), sau să îi punem în loc pe nişte oameni care acum îi critică, deşi au variat de la pupături la scuipături în relaţia cu aceştia în ultimii 20 de ani. Toate aceste partide au prins cel puţin câte o inundaţie în timp ce se aflau la putere, să nu uitaţi acest lucru data viitoare când aveţi ştamplia în mână!

Trebuie să scăpăm de politicieni care în ultimii 20 de ani nu au fost în stare să protejeze pădurile, să interzică sau să reglementeze amenajearea de balastiere, să asigure utilaje şi echipament inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă (care "beneficiază" de tehnică învechită şi fonduri insuficiente, dar îşi fac datoria, de multe ori neremarcaţi), să asigure o legislaţie şi o infrastructură menită să evite pe cât posibil riscurile de inundaţii, mai ales în locurile în care acestea se întâmplă frecvent. Sper ca măcar acum să învăţăm.

Am avut parte şi de glorie

2010-06-21T12:56:00.000-07:00

Vă vine să credeţi sau nu, acum 69 de ani, în România chiar existau o sumedenie de coaie, capabile să scrie istoria!

Românii din ziua de azi pleacă capul la întrebarea "din ce ţară eşti?" sau la înjurătura "eşti român?". Asta pentru că ocupaţia sovietică plus comunismul ce i-a urmat au lucrat "bine" la demnitatea populaţiei. Elitele au fost decimante iar cei care au rămas teferi au fost îndobitociţi.

Astăzi greu mai scoatem capul în lume, şi atunci parca cerându-ne scuze pentru că existăm. Naţionalismul este confundat cu simulacrul inventat de urmaşii celor care ne-au ocupat ţara în anii 50, prin urmare, a fi naţionalist şi/sau patriot este o mare ruşine. Mă întreb, dacă mâine am fi ciuntiţi de o bucată din ţară, cine s-ar mai ridica să o apere, când noi nu dăm doi bani pe amărâta patrie.

Dar să revin la glorioasa zi. În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, trupele române au trecut Prutul, spre a lupta cu puternica şi nemiloasa armată rusă. Scopul era recuperarea Basarabiei şi Bucovinei. Nu voi face o analiză istorică a evenimentelor, răsboiul este un lucru reprobabil, care ar trebui evitat... Important este că români, aşa ca noi, ăştia de ne plângem astăzi că ce de căcat e ţara, au luptat cu arma în mână pentru ea. Poate pentru mulţi asta nu înseamnă nimic acum, dar vreau să le readuc aminte că rahatul în care ne aflăm astăzi se datorează în bună măsură pierderii războiului şi ocupaţiei care i-a urmat.

Români care se impuneau, care eliberau oraşe - nu români care fură locuri de muncă, portofele sau călătoresc fraudulos cu avionul! Şi să nu o mai aud pe aia cu fascismul de mare porc. Uitaţi-vă la duşmanii noştri de odinioară: ungurii l-au reabilitat pe Horthy imediat ce au scăpat de comunism, cu bune şi cu rele, în timp ce în România faci puşcărie în 2010 dacă îl susţii public pe Antonescu! Am învăţat să nu ne respectăm istoria, ba chiar să o desconsiderăm. Şi atunci ne mai mirăm că ţara e de rahat? E de rahat, pentru că NOI suntem de rahat, atât timp cât nu ne tratăm ţara, şi odată cu ea pe noi înşine, cu respect! În loc să eliminăm puroiul, noi ne hranim cu el. Mi s-a atras atenţia anul acesta de cel puţin 10 ori, cu reproş, pentru că purtam tricolorul (deşi nu sunt 100% de origine română) la gulerul cămăşii... De parcă aş fi întreţinut relaţii sexuale cu un câine în public! Păi se poate aşa ceva? Oamenii care îşi iubesc ţara, casa în care s-au născut şi au crescut, familia care le-a dat viaţă şi i-a introdus în lume, ar trebui măcar ignoraţi, dacă nu li se urmează exemplul. Cum vrei tu Române să ajungi demn? Bine zice imnul nostru.

Nu am să cer niciodată vreunui locuitor al României să fie patriot. Este alegerea lui. La fel cum e tot alegerea lui să trăiască fără demnitate sau să şi-o caute pe alte meleaguri. Dar dacă dorim să ajugem la o oarecare desăvârşire, ar trebui totuşi să ne respectăm mai mult, pentru că respectându-ne vom putea impune respect!

Cu altă ocazie voi vorbi despre Mareşalul Ion Antonescu, cât am înţeles eu din existenţa lui printre noi. Până atunci vă las să vă gândiţi dacă avem sau nu puterea de a fi un popor demn, care înfruntă viaţa, aşa cum este ea. Cinste celor care au murit pentru ca pe noi azi să ne poată durea în cot. Româneşte!

Românul s-a născut sabotor

2010-06-19T03:45:00.000-07:00

DEX: SABOTÓR, -OÁRE, sabotori, -oare, s.m. și f. Persoană care sabotează. – Din fr. saboteur.
- adică persoană care umblă în saboţi ;)

M-a pus dracu să aprind tembelizorul azi pe la vreo 10. A stat aprins aproximativ 5 minute... Posturi româneşti, criză, nemţii au luat bataie la fotbal. O isterică urlă la Videanu, că de ce îşi face el vilă de 1300 de metri pătraţi, acum când lumea se pregăteşte să moară de foame. Cine îşi mai permite aşa cheltuială? Măi, şi vine răspunsul Ministrului: "Doamnă, cine munceşte, îşi permite!" urmat de precizarea că poate să justifice fiecare leu şi pe deaspura nu a avut în viaţa lui contracte cu statul.

Ei futui mama mă-sii de treabă! Am închis televizia instant. Păi eu stau la ora asta şi mă uit la televizor, în loc să muncesc? Păi sunt un dobitoc. Şi mai şi comentez toată ziua. Eu frec menta de zor în senina zi de sâmbătă, pe când oameni adevăraţi, ca Videanu Adriean muncesc de zor, produc şi acumulează iar mai apoi îşi fac şi ei o casă, ca tot omul! Ruşinat, am fugit până la locul de muncă, să nu stagneze producţia.

Păi bine măi, Videanule, dar eu mai cunosc vreo 3-4 oameni în ţărişoar asta, care muncesc şi ei. Între noi fie vorba, ieri au muncit 16 ore şi azi m-au sunat să mă cheme la o bere. Când? Păi după ce ies de la lucru! Făcând abstracţie de criza actuală din economie şi de faptul că ne lipseşte tuturor decenţa, dar dă un ban şi angajează-ţi un consilier care să te mai trosnească peste bot când te trezeşti vorbind. Eram mare fan Schumacher acum vreo 10 ani şi tare mândru am fost când am auzit că marele Campion şi-a cumpărat marmura de la Ruşchiţa pentru ceva căsuţă modestă construită la Monaco. Şi îi mulţumesc domnului Videanu, mai tânăr şi mult mai capabil decât părinţii mei fără studii superioare, pentru că a salvat producţia românească de marmură. Dobitocii ăştia de români nu erau în stare să sugă piatra din munte, aşa că a venit familia din Videle şi a făcut rahatul bici! Măcar taci dracului din gura aia rozalie, că aţi pus mâna pe toată industria ţării şi acum vă daţi mari afacerişti. Într-o ţară aflată la ananghie, ar fi normal să existe o lege a sabotajului!

Ciudat este că dacă aş fi acum un bogătan din Elveţia, de exemplu, şi aş dori să îmi îmbrac cuibuşorul de nebunii în marmură, pentru orgiile demne de un împărat roman, aş căuta pe goagăl să văd ce oferte sunt prin Europa. Apăi io, ca tot bogătanul, ştiu că time is money, şi am ajuns la pagina 10 de rezultate ale căutării, şi nu am dat de Titan Mar, să fiţi sănătoşi cu marmura voastră!

A făcut şi el tot ce i-a stat în putere pentru a-i fi bine lui şi familiei. Îl înţeleg, că doar oameni suntem... În schimb nu prea doresc să îi înţeleg pe dotaţii jurnalişti români, care din când în când descoperă câte un politician cu afaceri dubioase, o loeafă sau o pensie obscen de mare. Astea sunt de 20 de ani deja, unde dracu aţi fost? Întrebaţi şi voi lumea de pe stradă, că "ştie toţi"!

Cine uită, nu merită!

2010-06-08T13:06:00.000-07:00

Sau, cine uită, asta merită!

Să explic foarte pe scurt, fără detalii, cum văd eu situaţiunea:

Acum ceva vreme a avut loc un Război Mondial, al doilea, după cum le place multora să zică, fie aşteptând un al treilea, fie crezând că a fost vreodată pace ;)
România a luat parte la acest Război alături de o tabără, având nişte interese. Primii ani de conflict au decurs binişor pentru ai noştri. Apoi lucrurile s-au împuţit, aşa e în viaţă - mai dai, mai iei...Apoi la un moment dat, văzând că începem să o luăm pe coajă, unii din conducere au dat-o la întors, parcă e mai bine să ne înhăităm cu tabăra cealaltă, că poate ne iartă pentru ce le-am făcut înainte dacă virăm brusc la 180 de grade. Întâmplarea a făcut ca noii aliaţi să fie Ruşii. Şi i-am ajutat noi pe ruşi să tocăm împreună la nemţi. Zis şi făcut, a venit şi ruşinosul 23 august, am întors armele. Nu voi mai comenta cât de ruşinos şi nedemn este să faci o astfel de mişcare, dar să zicem că altă variantă nu aveam (?!)...

Şi se termină rasboiu, partea asta de Europă a rămas sub influenţa "celor buni", care i-au bătut pe "ăia răi", ca în poveşti. Şi a urmat o lună de miere, în care mai toţi generalii, comandaţii şi mulţi alţi participanţi la război, drept mulţumire pentru serviciile aduse, au fost deportaţi, umiliţi, exterminaţi. Mai pe scurt: de frică să nu ne-o luăm, am schimbat echipa, ne-am făcut treaba, am câştigat meciul cu noua echipă, iar apoi ăştia şi-au adus aminte că noi de fapt eram din tabăra aialaltă, deci facem parte din prada de război. Că, în fond, ce război e ăla, dacă nu îţi sare şi ţie ceva?

Şi am devenit comunişti, unii cu forţa, alţii cu pasiune sau naivitate iar câţiva deloc, motiv pentru care nu au dus-o prea mult. Şi am beneficiat de toate binefacerile bolşevismului - naţionalizări, deportări, interdicţii, restricţii, lipsuri şi câte şi mai câte minunăţii.

Conjunctura a făcut ca în 1989 lumea să schimbe regimul, cu sau fără ajutor, conspiraţii şi alte detalii, pe care acum nu vreau să le ating. Ideea e că brusc cică nu mai eram comunişti, ci democraţi şi capitalişti. Mulţi dintre cei care au preluat frâiele, ca să nu zic majoritatea, aveau legături cu fosta conducere. Că era vorba de Partid, de Securitate, de morţii, răniţii, sfinţii şi dumnezeii ălora dinainte, nici nu mai contează. La fel cum nu contează nici că în regimul trecut au fost realizate şi niscaiva lucruri bune. Adică noi schimbăm regimul în unanimitate, dar păstrăm oamenii din el? Păi ce curu meu de schimbare e asta băi? Nu sunt deloc adeptul măsurilor extreme de genu "să-i împuşcăm pe toţi". Puteam foarte bine să ne folosim de experienţa unora, chiar să îi lăsăm să ne conducă, dacă se dovedeau capabili. Că doar eram democraţi...Ciudat este că ăştia, erau răsfiraţi în cam toate partidele de după 1990. Eu zic că nu e nevoie acum de legi ale lustraţiei, ci de un popor capabil să înveţe din trecut - dacă ai un şofer care te bagă în gard, păi nu îl mai laşi la volan, ce naiba? Darămite când te fute unul în cur, păi te fereşti ca de dracu de el, nu îl votezi pe el, pe prietenii lui, pe colegii lui, pe partenerii lui de afaceri sau alţi apropiaţi. Că poate ţi-o mai iei o dată...şi încă o dată.

Şi au urmat ăştia noi la guvernări, care de care mai de succes. Şi am ajuns astăzi aici. Cu aproximativ aceeaşi oameni sau acoliţii lor, din 1990 până acum. Asta nu poate să însemne decât că şi-au făcut bine treaba. Deci ciocul mic şi gândul la patrie! Sau, vă rog eu frumos să vă treziţi, ce pula mea?

Ne doare sau nu ne doare?

2010-06-07T04:59:00.000-07:00

Democraţia este un instrument care ne asigură că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm!

Nu pot fi decât invidios pe mintea din omul care a fost capabil de o astfel de definiţie. Cât am fost plecat din ţară în ultima lună, am avut ocazia de a urmări de la distanţă oficializarea crizei în România. Şi am urmărit, pentru că o boală mă ţine legat de bucata aceasta de lume. Problema e că... nu prea am văzut nimic.

În primul rând. Am auzit că s-a cam terminat cu şmecheria. Că nu mai sunt bani şi că de acum încolo va fi eliminată clientela politică şi alţi draci. Apoi am auzit că ne vor suge! Ne vor suge câte 25% dacă suntem bugetari măgari şi 15% dacă am reuşit să supravieţuim muncii. Am zis că "acum e atunci!" Să vezi cum vor ieşi oamenii în stradă, acum că a ajuns cuţitul la os, că taie ăştia salariile, că se va lăsa cu asasinate, sânge, lacrimi, răzmeriţă, lupte de stradă şi multe alte grozăvii. Şi apare Marinarul şi anunţă vremurile grele. Şi îmi zic că ăsta şi-a tăiat amu craca de sub dos. Şi trece o zi, şi trec două. Şi sun acasă, să văd dacă familia nu mi-a fugit în munţi, din cauza revoltei generale şi a haosului proaspăt instalat. Mă gândesc deja la numeroasele victime. E clar! Ai mei nu vor să mă sperie, aflat fiind la distanţă, să nu îmi facă inimă rea, şi mă mint cu neruşinare despre situaţia din patrie. Aşa că apelez la cea mai de încredere instituţie a statului român: presa! Şi aud iar de ameninţări cu greva, de curbe de sacrificiu, de lideri sindicali. Hop! Ce am auzit? Lideri de sindicat? Mai avem aşa ceva? Păi io credeam că ăştia au dispărut odată cu instalarea bunăstării generale în România, de prin 2000 încoace. Şi, culmea, mai erau şi aceeaşi.
Din respect pentru propria-mi persoană, nu doresc să păstrez în memorie numele acestor distinşi apărători ai drepturilor muncitorimii. Prea sunt aceeaşi de vreo 20 de ani încoace. Parcă ar fi politicieni ;)

Şi trec vreo două săptămâni de la anunţul Căpitanului de ţară, până sindicalişti din toată ţara se adună în faţa guvernului, pentru a protesta. Pe scurt: Băsescu îţi aduce la cunoştiinţă că de luna viitoare vei primi cu 25% mai puţini bani (adică jumătate din jumătate, dacă e mai greu cu cifrele). Şi tu aştepţi să te organizeze alde Hosu (ei futui, că mi-a scăpat unul!) timp de două săptămâni ca să mergi la Boc să îi spui ce? Că nu prea au spus nimic, nu au cerut nimic, nu au prezentat nici o poziţie de forţă. Eventual încercarea timidă a PSD (ce frumos zâmbea Mucul Titulescu în ziua aceea, zici că era Geoană...) de a arăta că i se mai scoală. Şi au adunat ai noştri vro 40.000 de oameni, au făcut un pic de gălăgie, au plecat acasă şi...fix pula! (ca să fim eleganţi şi să nu spunem că s-au dat pe pizdă...). Alt eveniment ratat de mine în această scurtă ieşire din ţară a fost concertul ACDC. Ce legătură este între ACDC şi protestul muncitorimii româneşti? Nu sunt asemănări, doar diferenţe. Păi la concert au fost vreo 70.000 de oameni. Care au plătit şi bilet pe deasupra.

Mai are rost să vorbesc atunci despre super greva din 31 mai? Se anunţa ca cea mai mare mişcare muncitorească, probabil că istoricii se pregăteau să şteargă momentul Griviţa 33, pentru a face loc Piata Victoriei 2010. Probabil că şi sărbătoarea de 1 mai era pusă în "pericol" şi mutată ulterior pe 31. Era clar, deja mă gândeam să cer azil politic şi să trăiesc în exil, din cauza războiului civil declanşat pe meleagurile natale. Plus că urma să avem o generaţie nouă de proşti, din cauza îngheţării anului şcolar. Până acum avuseserăm doar proşti cu şcoală, de acum încolo chiar că ne lua dracu!

Astăzi voi ţine partea curajosului Guvern Boc. Ba chiar voi plusa: 25% nu este de ajuns, ori facem economie, ori ne batem joc! Şi impozitele alea, ce mama naibii, sus la cer cu ele! Oamenii au demonstrat in decebmrie că asta doresc, politicienii trebuie să dea poporului ce a cerut poporul. Şi nu mă refer la cel 5 milioane de alegători ai Băsescului. Ci la cei 10 milioane care au votat FSN!
Plină ţara de căcaţi căcăcioşi, cu tot respectul...

Analiza societăţii şi politicii româneşti

2010-05-19T00:20:00.000-07:00

De ce să îmi bat capul şi degetele cu mii de cuvinte, când am observat că Românii nu au fost în stare să înveţe din faptele ultimilor 20 de ani? Se tot plâng studenţii noştri că prin facultăţi se face prea multă teorie şi prea puţină practică. Păi cei care au decis asta, ne cunoşteau cel mai bine! NOI se pare că nu suntem capabili să învăţăm din practică, din fapte. Să fim oare un popor atehnic, condamnat să nu înveţe niciodată din proprile greşeli?

Hai să mai facem o încercare. De data asta o teorie simplificată, uşor de înţeles, cu puţine cuvinte şi nici măcar foarte nouă. Dar dacă nici acum nu învăţăm, atunci ne merităm soarta. Încă o dată, toată lumea, fiţi atenţi:

Ok, dacă şi acum e prea greu, o varianţă MAI simplă, pe înţelesul oricui:

Motto-ul politicianului român

2010-05-16T05:04:00.000-07:00

Şi vroiam eu azi să mai vorbesc de criză şi de atitudinea clasei politice româneşti faţă de dobitocime (a se citi şi autoidentifica: popor)...căcat!

Biserica este sora mai mare a politicii

2010-05-13T04:36:00.000-07:00

Am vrut să evit subiectul
,mai ales că am citit deja alte opinii pertinente care îl aduceau în discuţie.

BOR dacă tăcea, filosof rămânea! Dar nu! S-au trezit salvatorii neamului grăind! Păi bine măi, ultra-bugetariilor, câte spitale a construit BOR ăsta în ultimii 20 de ani? Câţi popi securişti a dat afară BOR?
Şi ca să o luăm pe altă direcţie, câţi dintre bugetarii României au casă+masă asigurată de la stat?
Şi de unde până unde dispune BOR de averile sale - pământuri, imobile şi, mai nou, Mercedesuri? Sunt convins ca Sf. Andrei împreună cu Maica Născătoare au pus umărul la adunarea acestor averi. I-aş fi spurcat cu mare plăcere şi pe reprezentanţii altori biserici din România, dar ceilalţi au avut decenţa să tacă.
Românul, om deştept totuşi, a inventat-o pe aia cu "nu fă ce face popa". Dar acelaşi român îi dă la acelaşi popă o imunitate de care puţină lume se bucură în România. Undeva în subconştientul poporului, popa încă mai este trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Lumea încă se mai uită urât la tine dacă înjuri un preot sau, mai ales, dacă nu îţi faci vreo 15 cruci când treci pe langa câte vreo casă a domnului, construită din banii tăi. Nu vreau să vorbesc despre rolul Bisericii în istoria neamului, din fericire sau din păcate trăim în prezent. Şi prezentul ne dezvăluie un organism intangibil, cu reguli retrograde, care stă pe un munte de bani. Un organism care are prea multă putere, în comparaţie cu ceea ce produce. Un organism care se opune cu ipocrizie prostituţiei, încasând totodată o bună parte din banii de pe taxele pe vicii.
Sunt convins că fără o biserică a mântuirii neamului [prost]o să ne ducem toţi dracului şi nu avem nevoie de niciun spital sau vreo autostradă, ci doar de alte şi alte locuri în care să ne putem ruga. Păi aşa ne învaţă Biserica să ne iubim aproapele? Ca orice instituţie dată nouă, dobitocimii, tocmai de către Dumnezeu, nu era normal oare ca aceasta să arate un pic de solidaritate cu oamenii năpăstuiţi?

Nu neg necesitatea oamenilor de a crede în ceva, treaba lor. Dar parcă ar fi trebuit să crezi totuşi gratis. Şi când văd oameni săraci care se înghesuie la biserici pentru a primi pomană sau doar apă sfinţită, mi se face scârbă, ştiind cât de îmbuibaţi sunt cei care "lucrează" în ele. În preoţie se intră în special pentru a te îmbuiba. Mă întreb de ce există taxe la biserică? De ce mai umblă preoţii din uşă în uşă ca să colecteze taxa aceea şi de ce li se cer dobitocilor bani pentru prestări servicii, cum ar fi nunţi şi mai ales înmormântpri. Asta nu are nicio legătură cu Dumnezeul de care spun ei că ar fi vorba. Şi încă ne lipseşte maturitatea să facem ordine, să îi coborîm şi pe ei la nivelul celorlalţi cetăţeni plătitori de impozite (ţin minte că şi eu mi-am înmatriculat o maşină la sfârşitul anilor 90 pe o biserică din ceva sat timişean, că era gratis, iar când a apărut un preot nou, a văzut că dispune de o fantastică Mazda 323 din 1981, care nu se află în curtea parohiei, aşa că vreo câteva luni a făcut presiuni să îi aducem maşina înapoi...). Dacă tot au terenuri şi alte proprietăţi, ce ar fi să se întreţină singuri(cu impozitul aferent)?

Şi dacă tot e vreme de criză şi trebuie să facem economii, de ce nu se gândesc dreguitorii acestei naţii la alte soluţii pentru „a spori avuţia ţării”, dacă vi se pare cunoscută formularea. Sunt de acord să construiască Biserica Neamului. Dar să o construiască precum orice alt investitor, să cumpere ditamai terenul în centrul Bucureştilor, să aducă bănuţi din salariul lor, să platească toate impozitele şi taxele aferente şi apoi mai vedem noi cui îi arde de investiţii întru creşterea nivelului credinţei enoriaşilor. Şi, ca să le tremure un pic sutanele, aş încheia întrebându-mă, unde eşti tu, Cuza Doamne?

Bless me, Father, for I have sinned ;)

Miroase a tun

2010-05-08T05:35:00.000-07:00

Deja începe să devină distractiv. Dobitocimea trebuie să plătească incompetenţa clasei politice şi dinspre ţară nu am auzit încă niciun strigăt de război.

Ăştia şi-ar vinde şi mumele numai să nu trebuiască să producă măsuri sănătoase, dar negeneratoare de profituri colosale pentru buzunarele lor încăpătoare. Am fost trist în ziua în care domnul Preşedinte a anunţat că taxele şi TVA nu vor creşte. Era mult mai bine să scadă toate veniturile cu macar 30% şi taxele să urce până la 50% din total. Să fi văzut atunci venituri la buget şi creşterea PIB. Dar, cel mai important, românii ar fi simţit usturător pe pielea lor alegerile stupide făcute în ultimii 20 de ani. Şi nu mă refer la realegerea de curand a marinarului versat, ci la toate alegerile strâmbe şi ocaziile ratate. Păi bine măi copii, se poate? Adică voi îi rotiţi în funcţii tot pe aceeaşi oameni dar vă aşteptaţi la rezultate?

Acum vina a picat pe Băsescu şi PDL. Aşa şi este. Dar cu ceilalţi ce facem? Ăştia pe unde au umblat în ultimii 20 de ani, că eu tot pe la guvernări i-am văzut, de la unguri până la PSD, PNL şi independenţi. Chiar şi pe Mugur îl ţin minte ţinînd nişte frâie. Păi şi noi tot pe ăştia îi punem în funcţiuni? Definiţia nebuniei parcă era: "să faci acelaşi lucru şi să speri la alte rezultate". Sau să fi fost definiţia prostiei?

Eram destul de mic, dar ţin minte foarte clar cum înainte de 2000 apăruse acel FMI care ne făcea părinţii şomeri sau bunicii pensionari muritori de foame. Şi cum politicieni "de marcă" ai României trebuiau să facă plecăciuni pentru nişte tranşe ale unor împrumuturi - sume pe care le cîştiga Puff Daddy la acea vreme într-o săptămână. Acum sumele au crescut - se ridică la un pic peste datoria pe care nu am mai primit-o înapoi de la Irak plus averea lui Patriciu şi Vântu. Şi stăm plecaţi toţi! Nu mă interesează dacă o fi sau nu necesar împrumutul de la FMI. Mă interesează doar de ce nu se iau măsuri care să stimuleze prducţia şi comerţul în România, cum ar fi investiţii în infrastructură (de la rutieră şi medicală până la învăţământ şi sport) şi legi bine definite.

Colac peste pupăză, mă mai pune azi Dracu să citesc ştirile şi aud altă chestie care îmi aduce aminte de trecutul glorios postdecembrist: cică Videanu vrea să vândă participaţiunile României la nu ştiu ce combinat din Ucraina. Sunt curios câţi români ştiau de existenţa acestor participaţiuni dar sunt convins că această vânzare va aduce munţi de bani pentru bugetul statului. Frumoasă perioadă a fost înainte de 2000...Îmi aduc aminte cum în fiecare zi auzeam cum că Sidex Galaţi este gaura neagră a economiei româneşti. Apoi, spre norocul populaţiei, am reuşit să scăpăm de infamul combinat, după ce l-am fraierit pe un indian să îl cumpere. Dar probabil că indianul a lucrat cu Dracul, pentru că, în mod inexplicabil, în primul an de la cumpărare a reuşit să obţină un profit mai mare decât investiţia iniţială. Şi nostalgia mă mai poartă spre alte amintiri năstruşnice: prima este despre un tren marfar foarte lung, pe care l-am văzut prin anii 90 în apropiere de graniţă. Ducea nişte bucăţi imense de fier, pe care am văzut vopsit steagul Romîniei. Drac ştie ce erau alea, dar flota nu a mai văzut-o nimeni de atunci. A doua amintire este din facultate, când am aflat că România vindea fier vechi cu 20 de dolari tona şi cumpăra oţel prelucrat cu 1000. Fără nicio legătură cu cele 2 amintiri "oţelite" anterioare.

Sunt curios câţi medici, profesori, pensionari şi şomeri sau mici afacerişti au votat vreodată pentru vreunul din partidele aflate la Putere (PDL, PNL, UDMR, PSD , acum hai nu vă ascundeţi, că ştim că toţi aţi guvernat!), urmând ca apoi să mă întreb până când se vor mai lăsa prostiţi?

Să dărâmăm spitalele

2010-04-26T13:02:00.000-07:00

Ştire de ultimă oră: spitalele din România sunt infecte şi se moare în ele ca la război!

Ei drăcia dracului! Dar până acum în ce ţară am/aţi trăit? Sau bubuim de sănătate şi doar un număr infim ajung să calce pragul spitalelor mioritice? A trebuit să "o păţească" o persoană cunoscută ca să se mai vorbească despre jegul din sistemul sanitar românesc. Şi probabil se va uita ca da obicei subiectul, imediat cum răsuflă şi apare altceva mai interesant. Şi iar ne întoarcem la greve, pensii, taxe, divorţuri mondene şi accidente spectaculoase.

Până acum chiar nu i-a murit "cu zile" nimănui vreo rudă prin spitale? Înseamnă că sunt un năpăstuit. Sunt şocat că suntem un popor căruia i se pare normal să mori de septicemie. În secolul 21! Păi atunci atât merităm.

Lumea ar trebui, înainte de pensia şi salarul mizer sau locul de muncă, să iasă în stradă pentru principalul ei drept - viaţa şi sănătatea! E clar că guvernanţii nu se preocupă de sănătatea poporului, dar nu înţeleg de ce acel popor nu îşi proclamă dreptul la această sănătate. Suntem în stare să protestăm pentru o pâine dar nu putem să strigăm pentru o aspirină şi un antibiotic. Trăim în mizerie, oraşele sunt jegoase iar spitalele, ca şi noi toţi, fac parte integrantă a acestor localităţi puturoase.

Sunt mulţumit totuşi că în România postcomunistă s-au construit şi se mai construiesc foarte multe biserici. Nu mă interesează din banii cui. Dar "cui" ăla ar trebui să se gândească şi la sănătatea pământească a enoriaşilor. Nu pot să plâng de mila unui popor care se închină la din ce în ce mai multe biserici, ba chiar o vrea pe una mare şi nouă, care să mântuiască tot neamul, dar nu este în stare să conştientizeze nevoia unor spitale noi.

Ca orice puroi, spitalele româneşti ar trebui dărâmate şi construite altele noi. La fel şi întreg sistemul sanitar şi...cel juridic, cel educaţional...dar cine ştie, poate asta este singura soluţie pentru întreaga ţară?

Omul care pune oase

2010-04-02T02:05:00.000-07:00

Am fost la el cu un prieten acum vreo patru-cinci ani. Prietenul avea hernie de disc iar părinţii mei îi recomandaseră să meargă în satul Vînători, undeva în drumul către Oradea, unde un bătrân "pune oasele" la loc. Nu ştiu cât de bine se simte prietenul meu astăzi, dar de operat nu s-a mai operat la spate. La fel se întâmplase şi cu o prietenă de familie, programată la operaţie pentru hernie de disc într-o zi de miercuri, acum mulţi ani, dusă plângând şi urlând de durere la Jancsi bacsi într-o zi de duminică şi scăpată de bisturiu. Între timp gropile de pe drumul judeţean 794 au rămas acolo, ba chiar s-au mărit şi înmulţit iar "pacienta" a născut şi un copil.

După puţin peste 100km de la plecarea din Timişoara, ne despărţeam de despărţeam uşuraţi de periculosul şi ruşinosul drum DN79, care care face legătura între Timişoara şi Oradea, pe nedrept denumit şi "drum european". Facem dreapta către comuna Mişca, judeţul Arad. Drumul judeţean este bombardat, plin de cratere. Cei 4 "pacienţi" din maşină suferă. Ne punem spatele greu încercat de boli datorate sporturilor de performanţă, dublate de căratul ghiozdanelor în şcoli şi poziţiile incorecte în bancă, urmate de munci la birouri care te cocoşează, la încă un supliciu - plonjatul cu maşina peste gropile asfaltului patriei, îndelung studiat şi îmbunătăţit în ultimii 20 de ani. Mă gândesc la straturi de asfalt, aditivi, monitorizarea traficului, viteza de proiectare şi alte "filosofii" inginereşti din domeniul construcţiilor de drumuri - căcat! Lasă poporul să se zguduie în maşină şi să ţină volanul vigilent!

După satul Mişca, care dă şi numele comunei, urmează un pâlc de pădure, apoi un drum comunal, pe care îl ignorăm, face dreapta către alt sat aparţinător, Zerindu Mic, dar noi ajungem în satul Vînători. Deşi pare o comună uitată de lume, podeţele din faţa caselor sunt proaspăt văruite, aproape toate. Un teren de fotbal de la marginea străzii este înţesat cu ţigani minori, dar nu minoritari. Ştim că trebuie să facem stânga undeva, după o fântână. Fântâna ne scapă, iar noi ieşim din sat. Trebuie să întoarcem şi să ne reanalizăm calităţile de navigatori. Facem loc unui BMW X6 şi ne întoarcem. Satul Vînători arată mai urât decît "capitala" comunei. Din pură coincidenţă, pare să aibe şi mai mulţi locuitori tuciurii. Găsim fântâna, facem dreapta de data aceasta. Ştiu că după biserică trebuie să urmeze o baltă şi apoi o străduţa noroioasă şi neasfaltată, la capătul căreia se află şi destinaţia noastră. O curte cu două case şi o vie frumoasă. Trecem de balta cu pescari (de unde oare vine apa aia?) şi ajungem la capătul străzii. "Dead end" îi zice pe engleză la fundătura... Ne întâmpină 3 puradei, "bacsi, vă duc eu la nenea care pune oasele, e pe strada cealaltă!" Ne dăm seama că aici nu este gospodăria căutată şi că trebuia să o luăm pe strada următoare, paralelă şi totodată aproape identică. Puradeii o iau înaintea noastră, ne opresc şi îşi mai oferă încă o dată serviciile. Refuzăm politicos şi îi certăm pe pasagerii care s-au răstit la ţigănaşi ("bă, dacă ăştia ne prind şi ne îngroapă aici, n'o să afle nimeni unde am dispărut!"). Pe site-ul comunei Mişca am găsit următoarea apreciere demografică: "Cea de-a treia localitate localitatea Vânători este situată de-a lungul drumului judeţean DJ la 6 km de localitatea Mişca , cu o populaţie de 1261 locuitori formată din români şi maghiari în proporţie egală şi rromi într-o proporţie mai mare ." Să fie oare satul ăsta o oglindă a viitorului demografic al României?

Media de vârstă a pasagerilor din maşină este undeva pe la 40 de ani. Ne dăm toţi jos din maşină ţinându-ne de spate, demni de vreo 20 de ani peste media mai devreme amintită, şi intrăm în curte. Curtea, frumos îngrijită, contrastează puternic cu strada, adică acel petic de noroi bătătorit. O doamnă cu accent unguresc ne îndrumă către o cameră undeva în spate. Intrăm şi îl găsim pe bătrânul Jancsi bacsi. Ştiu că este o fire mai arţăgoasă. Am auzit că ar fi fost măcelar dar nu am avut cum să verific informaţia şi nu prea mi-a păsat. În urmă cu mulţi ani ne-a certat pentru că am venit duminica, după ce îl aşteptasem să revină de pe câmp şi am auzit şi un "basz meg" mormăit. Se uită la televizor, Radu Banciu analizează vreo faptă de vitejie demnă de ironii din fotbalul românesc. Intrăm, salută, şi aşteptăm cuminţi. Pe sport.ro se dezbat probleme importante. "Cine e bolnavul?", ne întreabă. "Toţi suntem (4 bucăţi)!" "Da, toţi pe dracu!", spune el zâmbind şi se mai uită vreo 3 minute la televizor apoi se ridică şi se deplasează greoi cu ajutorul unei cârje spre patul special amenajat pentru "operaţii". Mormăie pe maghiară "nu puteaţi să veniţi în timpul zilei?" Pe rând, fiecare suferind, la bustul gol, răspunde la întrebarea "unde doare?" şi se culcă ventral pe pat. Bătrânul nu ezită, înfige o mînă în ceva cremă şi apoi plimbă uşor mâna dealungul coloanei vertebrale. Mişcările sunt line dar nu neaparat blânde. Mormăie uşor câte un "da", când pare să fi găsit ceva. Pacientul nu protestează, nu pare să simtă vreo durere, eventual doar o gâdilătură la atingerea sau mişcarea vreunui nerv. Apasă, masează, cu o singură mână, şi apoi spune " două zile diclofenac, baie apă fierbinte nu." Operaţia durează vreo 3 minute, şi nu pare să fie mai mult decât un masaj uşor. Nu se aud pocnituri şi nici gemete. Doar mie imi tresaltă un picior de vre 2 ori, piciorul care mi se miscă greu şi care îmi cauzează pocnituri şi dureri urâte de spate de vreo 3 ani. Când ies afară şi mă mişc, constat că şi piciorul "sănătos" se mişcă mai bine acum. Nu am idee ce a făcut nenea Jancsi, dar nu mai doare, ca la veterinar, animalul se mişcă în voie acum. Ne îmbrăcăm, îi mulţumim şi întrebăm cât ne costă. "Chit vreţi voi", vine factura, adunăm repede vreo 200 de roni (totalul) şi îi dăm, apoi salutăm, el face o mică glumă, şi părăsim curtea. Mi se pare paradoxal, cu 4 ani în urmă am văzut cum trata fetiţe cu luxaţii congenitale şi bărbaţi cu hernie de disc iar acum el se deplasează cu ajutorul unei cârje. Egoişti, ne spunem că este foarte bătrân deja, şi ne întrebăm dacă cineva îi va urma.

Am auzit că ar exista şi alţi bătrâni prin alte sate care mai practică această medicină alternativă, (sau tradiţională?) care "trag oase" sau "pun oase". Şi sunt curios dacă vreun medic a dorit vreodată să facă un mic schimb de experienţă cu aceştia. Şi dacă vă mai doare spatele, luaţi în considerare şi varianta unui drum pâna la omul care pune oase de la Vînători.

Haiducii artei

2010-03-01T09:50:00.000-08:00

Până acum câţiva ani, vro 20 la număr, dacă ascultai la radio ceva ce nu era voie, o muzică cu accente occidentale de exemplu, riscai să intri în vizorul autorităţilor. Iată că după 20 de ani de democraţie, neo-comunism şi capitalism sălbatic, rişti acelaşi lucru.

Mă refer la cazul clujeanului care a trebuit să plătească săptămâna trecută 10.000 ron catre Asociatia Industriei Muzicale din Romania (AIMR) pentru a scăpa de urmărirea penală. Adică un fel de viol care după plata unei compensaţii băneşti este iertat atât de victimă, cât şi de autorităţi.
Dar, utilizatori ai netului din România, aveţi grijă: marea voastră majoritate sunteţi/suntem nişte astfel de violatori. Ce a făcut pârâtul? A utilizat programul DC++ , care în traducere liberă este un fel de grădină publică în care lumea se adună cu muzica şi filmele pe care le deţine şi le pune la dispoziţia altor interesaţi de arta ca şi el, GRATUIT, singurul lui beneficiu este că şi el la rândul lui va lua de la alţii filmuleţe şi muzici pe care nu le deţinea. Vă sună cunoscut? Data viitoare când un prieten vă va cere ultimul CD cu Beyonce sau mai ştiu eu ce asculaţi, CD pe care presupunem că aţi dat o droaie de bani şi conţine 3 melodii şi două remixuri, gândiţi-vă bine: să dea şi el echivalentul unei mese la un restaurant bunicel pentru 1-2 persoane ca să se bucure de hituri, nu să va facă părtaşi la un viol! Nu ştiu Dumneavoastră, dar mie mi se pare o porcărie, o sfidare a unor drepturi ale omului. Plus că sunt ferm convins că cei 10.000 de roni au fost viraţi de AIMR direct în conturile celor de la Metallica, Lady Gaga şi mai ales artiştii cu expunere mult mai mică, care întradevăr trăiesc greu din muzică...

Nu neg existenţa pirateriei, copiile pirat etc. Cei care fac copii pirat iar ulterior încasează nişte bani pentru acestea, e clar că face ceva ilicit. Dar cel care utilizează un "produs" al artei fără a-l plăti, mai ales când acesta se găseşte gratis la toate colţurile, este aberant ca el să fie tratat ca un violator. Discuţia ar fi lungă, e clar că artiştii trebuie recompensaţi pentru munca lor, nimeni nu neagă asta. Există destule sisteme de plăţi alternative, care ar putea fi utilizate pe viitor. Problema este nesaţietatea celor care ţin frâiele acestor industrii, care cu greu ar fi milionarii de astăzi, pe spatele multor artişti, dacă lumea ar consuma arta şi ar plăti preţuri decente, ba chiar modice, pentru a se bucura de ea. De când cu internetul alternativele sunt şi mai multe, sisteme de microplăţi, bani din sponzorizări şi multe alte metode pentru ca artistul să fie plătit pentru munca sa. Bineînţeles, ar fi mult mai greu ca toţi pseudoartiştii să devină posesori de yahturi şi avioane personale, dar nu imposibil. De exemplu, 1 milion de titluri vândute la 1 dolar bucata te-ar face ....milionar, nu? Dar asta probabil ar însemna ca lumea să se mulţumească cu mai puţin şi probabil să muncească mai mult, ceea ce poate fi chiar o utopie.

Ne mai miscam?

2010-02-16T05:20:00.000-08:00

Cu toată "moda" staţiunilor montane scumpe şi a "datului cu placa" care a cuprins România de câţiva ani, continuăm să rămânem în undeva nu departe de ţările tropice în ceea ce priveşte participarea şi rezultatele la Olimpiada de Iarnă. Nu voi face un comentariu la adresa sporturilor de iarnă la noi în ţară, dat fiind că sportul în general este în comă pe plaiurile mioritice.

Voi vorbi în schimb despre bucuria de a practica sportul. Am practicat diverse sporturi începând cu vârsta de 8 ani. Nu am avut performanţe deosebite, câteva urcări pe diverse podiumuri la diferite competiţii şi apoi am rămas doar la stadiul de "menţinere în formă". Menţinere care este din ce în ce mai dificlă, timpul totdeauna insuficient şi, pe deasupra, motive putem găsi tot timpul [ca să ne sustragem], cum obişnuia să îmi spună unul dintre antrenorii mei.

Aş fi continuat cu o lauda sportului, vorbind despre plăcerile pe care ţi le aduce, şi nu mă refer la premii şi bani, ci o viată echilibrată din multe puncte de vedere, de stăpânirea de sine, controlul acţiunilor, autodepăşirea, relaxarea extraodrinară după săvârşirea unor mişcări istovitoare. Mă uitam noaptea trecută la concursul de snowboard cross ce a avut loc la Vancouver în cadrul Olimpiadei de Iarnă - concurs extrem de spectaculos, răsturnări de situaţii, peisaje fantastice şi, mai presus de orice, oameni care se bucurau, chiar şi atunci când erau scoşi din competiţie. Nu bifarea particiării, ci participarea în sine, a simţi că trăieşti şi că viaţa înseamnă folosirea întregului corp.

Mi-am adus aminte de o discuţie avută de curând, în care mi se povestea despre campionate de jocuri pe calculator (ironic, dar de multe ori chiar simulatoare de sport), lucru care m-a întristat, văzând lipsa de interes a oamenilor pentru, de fapt, propria lor viaţă. Voi reveni însă la ideea din paragraful anterior, şi voi reda un articol semnat de Teodor Mazilu prin anii '70, publicat în volumul "Fotbalul n-a fost creat de diavol":

Elogiul sănătăţii

Acest titlu este în mod evident numai în aparenţă paradoxal. Nu puţini sunt cei care ridică osanale bolii şi tuturor suferinţelor fizice, văzând în fiecare bacil sau nevroză mărturia talentului şi a forţei. Există o întreagă metafizică a bolii de la care nu s-au dat în lături nici cei mai mari romancieri. Boala era văzută ca un mijloc sigur spre adevăr şi desăvârşire.
În contradicţie cu aceste păreri, destul de tinereşti şi de iresponsabile, noi vom face elogiul sănătăţii. Până şi pentru căutarea absolutului îţi trebuie o sănătate de fier. Când reumatismele încep să te încerce, viaţa ţi se înfăţişează strâmb. (...)
În aceşti ani sportul şi-a recăpătat raţiunea pentru care a apărut, ţi-a căpătat rolul de auxiliar al sănătăţii. Până nu demult sportul nu era decât o modă, o modă ca oricare alta, comparabilă cu automobilul la scară şi dorinţa de progres spiritual. Performanţele, competiţiile, orgoliile sportive nu sunt lucrul cel mai important: campionii vin şi se duc. Important este echilibrul şi sănătatea pe care educaţia fizică le aduc. Sportul apare atunci ca o expresie a frumuseşii şi forţei existenţei umane.
Sportul a devenit ceea ce trebuie să fie, expresia bucuriei de a trăi, curajul de a trăi, bucuria de a înţelege natura, curajul de a te contopi cu soarele, lumina, apa şi zăpada.
Nimic nu este mai străin de sport decât concepţiile sumbre despre urâţenia existenţei noastre. Nimic nu e mai străin de sport decât sterilele complicaţii sufleteşti, crizele şi momentele de depresiune. Sportul este cel mai bun antidot împotriva laşităţii, ne îndeamnă să privim viaţa aşa cum este ea, nu aşa cum credem noi că este, pe măsura intereselor şi meschinăriei noastre. Sportul împinge pe om în braţele naturii, sursa cea mai adâncă de bucurie şi de linişte. O sursă de bucurie şi de linişte, nu de certitudini ridicole, căci certitudinile numai din frică se nasc. Un om adevărat [...] tr[ie;te şi se bucură de viaţă. Mai mult poate decât poezia, care caută un absolut echivoc, sportul exprimă bucuria şi curajul de a trăi.

PS: constat că sportul în România a ajuns derizoriu, la fel ca multe alte activităţi, dacă nu chiar toate. Întrebăm toată ziua ce face statul pentru sănătatea noastră... cred că orice minte normală ar putea să îşi dea seama că nu face nimic. Dar noi ce facem pentru sănătatea noastră? Să răspundeţi sincer...eu am plecat la un joc de baschet ;)

Genocidul vesel

2010-01-19T10:31:00.000-08:00

De câteva zile, România a devenit brusc ezoterică. Bineînţeles că şi de data aceasta suntem cu toţii unii cu o secundă mai deştepţi decâc ceilalţi. Cum spune unul ceva, cum apare un altul care să îl contrazică, să îl ia în derâdere, să sfideze, sa batjocorească...suntem o ţară suferindă. Suferim de un complex nedefinit, care nu este nici de inferioritate şi cu atât mai puţin de superioritate.
Cine nu ia în serios discuţia despre atacurile energetice, se înşeală: aceşti oameni, surprinzător de mistici, ne conduc de câteva zeci de ani.
Şi cei care sunt de fapt atacaţi suntem noi. Suntem supuşi unui atac energetic, civilizaţional, social, mediatic, economic, moral... Nu voi face niciun comentariu asupra evenimentelor ezoterico-mistice din ultima vreme, nu sunt un iniţiat, sunt un om raţional, care nici nu acceptă, dar nici nu refuză un argument, până la completa sa elucidare.

Dar adevărul este cel exprimat în rândurile anterioare, dacă stăm să facem o analiză sumară a societăţii româneşti: oriunde ne uităm, observăm inexistenţa unor perspective de viitor. Suntem un organism cu venele tăiate (lipsa infrastructurii din multe domenii - administraţie, drumuri/autostrăzi, învăţământ, sănătate publică, mediu de afaceri etc) şi fără vreun leac miraculos la dispoziţie, care să ne repună în mişcare. Nu există niciun "masterplan" pentru viitorul acestei ţări. Suntem undeva la graniţa dintre plafonare şi cădere liberă - ambele la fel de periculoase!

Trăim într-o societate în care nu se mai pun beţe în roate; băţul e băgat deja în roată în momentul în care se naşte ideea. Refuz să cred că suntem nişte impotenţi, incapabili de idei, inapţi pentru a realiza proiecte mai mult sau mai puţin măraţe. Dar constat o oarecare suficienţă la persoane şi grupuri de la care m-aş aştepta să creeze şi/sau să pună în operă ceva. Iertat să-mi fie, dar mai avem mult până la suficienţă. Constat că orice idee - bună sau proastă - se loveşte automat de critică, şi anume o critică neconstructivă. Toţi suntem buni de gură şi degrabă vărsători de invective la adresa celorlalţi. Dar foarte greu ne-am urni să ajutăm pe cineva cu un sfat, cu o apreciere critică mai constructivă. Sunt obsedat de cuvântul "constructiv"! Îi simt lipsa concretă în jurul meu. România s-a oprit pe moment din a-şi construi un viitor. Se trăieşte doar din inerţie.

O societate constructivă lucrează permanent: minţi mai mult sau mai puţin luminate făuresc planuri şi proiecte, pe termen scurt, mediu şi lung, uneori mai complete, alteori deficitare. La noi observ lipsa acestor planuri şi proiecte. De exemplu, măsura de a disponibiliza un număr mare de oameni este cât se poate de neconstructivă. Se eliberează nişte sume de bani destul de modeste pentru a fi folosite în altă parte, pentru a se irosi inutil şi neproductiv. O asemenea măsură ar fi "justificată" doar în cazul ăn care cei disponibilizaţi ar fi împuşcaţi! De ce spun asta? Pentru că acei oameni care sunt scoşi din producţie, vor continua să aibe nevoi şi să consume, statul le va acorda diverse ajutoare sub formă de şomaj sau ajutor social, iar ei vor consuma pentru a trăi, fără să mai producă ceva, generând astfel inflaţie. Pe deasupra, o asemenea măsură este doar o cârpeală a unei haine de mult uzate. În schimb, ar trebui elaborate proiecte care să genereze locuri de muncă, proiecte în care statul să fie atât acţionarul cât şi beneficiarul principal. Spre exemplu, o autostradă generează locuri de muncă nu doar în industria construcţiilor; o armată de bucătari hrănesc muncitorii de-a lungul sutelor de kilometri, folosind alimente care ar revigora agricultura şi creşterea animalelor, câteva regimente de ingineri şi licenţiaţi în diverse domenii vor ajuta la rezolvarea problemelor tehnice şi logistice, un batalion de jurişti, avocaţi şi notari vor trebui să se preocupe de latura juridică a proiectelor, iar mercenari economişti vor trebui să desluşească implicaţiile financiare. Ca să nu mai vorbim de utilitatea ulterioară a obiectivului realizaz: transportul mărfurilor şi persoanelor, turism etc. Ideea este extrapolabilă la cam orice alt domeniu. Am făcut o vagă analogie cu aspecte militare, pentru că asemenea planuri necesită o implicare totală şi devotament din partea celor implicaţi.

Momentan nu pot decât să mă declar consternat privind în jur cum nu se întâmplă nimic: şantiere care nu se încheie niciodată, oraşe care s-au oprit din dezvoltare, spitale şi şcoli în paragină, criminali în libertate, şomeri fără perspective de angajare, politicieni incapabili dar obscen de bogaţi. Voi încerca o perioadă să înjur mai puţin şi să ofer idei mai multe. Îi invit pe toţi cei interesaţi să vină cu sugestii, propuneri, idei, opinii şi cam orice ar putea contribui la saltul de la vorba goală la un proiect realizat şi util societăţii.

Voi încheia cu vorbele soldatului Svejk: "Dacă toţi oamenii ar voi numai binele celorlalţi, curând ar ajunge să se omoare între ei." (Peripetiile bravului soldat Svejk - Jaroslav Hasek)

Mai înţelepţi în 2010

2010-01-03T03:32:00.000-08:00

La capătul unui an măcinat de conflicte, invidie, dezamăgiri, crize şi alte bucurii precum şi la începutul noului an, de sperat a fi unul marcat de eficienţă şi înţelepciune, voi împărtăşi cititorului câteva rânduri dintr-o carte tare dragă mie:

"Dacă fac război pentru a obţine pacea, întemeiez războiul. Pacea nu este o stare care se obţine prin război. Dacă nu cred în pacea cucerită cu armele şi dezarmez, mor. Căci pacea nu o pot stabili decât dacă o creez. (...) Căci fiecare iubeşte în felul său aceeaşi imagine. Doar un limbaj insuficient îi opune pe oameni unii altora, căci dorinţele lor nu diferă. Imaginea care-i frământă şi pe care ar vrea să o întemeieze se aseamană de la un capăt la celălalt al universului, dar căile de atingere a ei diferă. Unul crede că libertatea va permite omului să se devolte, altul că omul va creşte puternic prin constrângere, dar amândoi cred în grandoarea sa. Unul crede că mila va uni oamenii, altul dispreţuieşte bunătatea ca fiind respect al putreziciunii (...). Şi amândoi luptă pentru dragoste. Unul crede că prosperitatea domină totul, căci omul eliberat de poverile sale găseşte timp să-şi cultive inima, sufletul şi inteligenţa. Altul însă consideră că însuşirile inimilor ale inteligenţei şi sufletelor lor nu sunt legate de alimentele pe care le consumă, nici de facilităţile care li se acordă, ci de darurile care li se solicită. Acesta crede că doar templele născute din nevoia Domnului şi date ca ispăşire sunt frumoase. Dar şi unul şi celălalt doresc înfrumuseţarea sufletului, a inteligenţei şi a inimii. Şi amândoi au dreptate, căci cine se poate dezvolta în robia, cruzimea şi abrutizarea unei munci grele? Dar cine se poate dezvolta într-o libertate fără reguli, în respectul decadenţei şi în creaţia goală, care nu mai este decât un divertisment de trândavi?"

"Deci se contrazic cu toţii, căci nu există limbaj pentru a descrie imperiul. Lasă-i şi ascultă-i pe toţi. Toţi au dreptate. Dar nu au urcat îndeajuns de sus pe muntele lor pentru a înţelege fiecare că şi ceilalţi au dreptate.
Iar dacă încep să se sfâşie, să se arunce unul pe altul în închisoare şi să se ucidă, înseamnă că simt dorinţa unui cuvânt căruia nu ştiu să-i dea formă."

(Antoine de Saint-Exupéry - Citadela)

Democratia feudala

2009-12-30T05:58:00.000-08:00

Au trecut 20 de ani de democraţie românească. Unii ar spune chiar neo-comunism sau capitalism sălbatic. Toţi au dreptate!

Nu voi face o analiză a democraţiei mioritice acum în prag de sfârşit de an. În ţară sunt cam 20 de milioane de analişti, mai buni sau mai proşti, prin urmare ne confruntăm cu o inflaţie şi pe acest segment. Mă voi bucura în schimb de libertatea câştigată la Revoluţie şi voi începe a sudui pe toţi cei care îmi vin în minte acum de sărbătorile creştineşti:

1. Votanţi: ne plângem de ani de zile de pensii, salarii şi condiţii în general. De ce nu am fost în stare să votăm atunci altceva decât Partidul? Nu este trist că 5 milioane de oameni (naivi, fraieri sau de bună/rea credinţă) au considerat că Băsescu trebuie să rămână preşedinte. La fel de puţin trist este ca alte 5 milioane (idem paranteza anterioară) au considerat că Geoană trebuie să ne prezideze. Trist este însă că 10 milioane de români nu au fost în stare să voteze dracului pe altcineva, sa gândească out of the box, sau măcar să nu uite! Acelaşi partid, FSN, ne conduce de 20 de ani! Şi a fost bine? Am uitat anii 90 aşa de repede? De ce nu am fost în stare să ne dăm seama de nemernicia celor care ne-au condus şi de fiecare dată i-am repus pe scaune, prin rotaţie sau nu? Toţi cei care sunt în funcţii de conducere-responsabilitate naţională/locală în acest moment, executiv sau legislativ, au demonstrat cel puţin o dată cât sunt de incapabili sau rău voitori. Şi totuşi noi i-am validat!
Primei categorii îi urez din suflet ca noul an să NE aducă măcar un gram de înţelepciune în plus!

2. Politicieni: Am greşit anterior spunând că atitudinea celor 10 milioane este tristă. Adevărata sciziune nu este între cetăţenii care au încercat să voteze ceva. Trist este atunci când aceşti alegători se mai şi ceartă între ei. Ca şi cum unuia acum îi este mai rău din cauza votului exprimat de către celălalt. Cât se poate de greşit! Sciziunea în România este cea dintre cetăţeni şi politicieni! Clasa politică este una de natură feudală: un cetăţean poate fi eligibil doar este "de-al cuiva". Acel careva este în primul rând partidul, dar trebuie totodată să fie fiul cuiva, sau macar vreo rudă sau apropiat. Dacă veţi studia vreodată cercurile în care se învârt oamenii politici, veţi constata că există o reţea vastă de elemente interconetate, cu legături care pornesc de la grade de rudenie, cumetrii şi relaţii de afaceri (business, cum ne învaţă oamenii de afaceri de succes, care au avut inspiraţia şi genialitatea de a lucra cu "statul", nu ca noi, idioţii care nu am fost în stare) şi veţi constata că pardidele de fapt nu există, decât acel Partid unic. Nici nu mai are sens să vorbesc şi despre puternicele legături cu trecutul comunisto-securist. Poate asta nici nu ar fi o problemă aşa de mare, dacă dobitocimea plătitoare de impozite ar beneficia de infrastructură rutieră, medicală, şcolară, adiministrativă, de afaceri etc. , măcar la nivelul a 30-50% din media statelor UE. Cine a petrecut puţin timp în alte tări europene este nedrept dacă spune că ne putem măsura cu acestea la nivel de infrastructuri. Şi totuşi aceşti politiceni sunt încă pe scaunele lor, foarte puternici şi, de cele mai multe ori, obscen de bogaţi (prin relaţiile mai sus amintite). Asta ar trebui să ne pună un pic pe gânduri.
Celor din a doua categorie le doresc un gram de bun simţ pentru noul an şi le transmit şi urarea strămoşească: futu-vă muma-n cur!

Lauda conducatorilor iubiti

2009-12-22T09:45:00.000-08:00

Maine dimineata voi fi din nou acasa in Timisoara, primul oras liber din Romania. Au trecut 20 de ani, sunt multe povesti (adevarate sau afectate un pic de euforia de atunci sau lehamitea de dupa) pe care le relateaza cei care au participat la evenimentele din 1989. Sper ca lumea sa nu uite si sa nu se opreasca din relatat. Sper ca in anii viitori sa apara si mai multe "povesti" care nu au fost spuse pana astazi.
M-am saturat de oameni misteriosi! Iliescu, Stanculescu, Voiculescu si multi altii sunt vazuti, auziti sau cititi vorbind despre Revolutie, fiecare incercand de fapt sa adanceasca misterul. Stiti ce? Macar aveti decenta sa va ascundeti, cacaciosi batrani si murdari cu sange pe maini! Si mai vine Ilici cu amenintari, ca o eventuala arestare a sa in legatura cu Revolutia ar genera proteste...Hai sa facem un exercitiu si sa te plimbam un pic cu catuse, sa vedem cati vor plange de mila ta!

Au aparut zilele acestea relatari despre misterioasa Rezistenta. Sunt convins ca e mult adevar in cele ce se spun acolo. Dar sunt convins ca se incearca si spalarea rusinii si cautarea de scuze. Face parte din exact acelasi joc: oamenii aia or fi avut rolul de a apara, dar i-au aparat fix pe magarii care au ramas la conducerea tarii, au facut jocul prin care tara a fost aruncata in haos si doar salvatorul Iliescu a putut sa reinstaureze ordinea. Dar cu diversiunile cum ramane? Cu unitatile de militari care aveau una despre alta informatii (din aceleasi surse) ca ar fi teroristi si care au sfarsit prin a se impusca intre ei? Si aia tot oamenii din Rezistenta au facut? Poate asa o fi, dar de ce nu ne este livrat macar UNUL dintre acesti rezistenti? Pentru ca livrarea unuia i-ar demasca probabil pe ceilalti, care stau pe scaune inalte si astazi? Cum ii explici unei mame, a carui copil a parasit lumea asta aruncandu-i-se cenusa intr-un canal de langa Bucuresti, ca baiatul ei a murit pentru ca unii tineau neaparat sa ajunga la putere? Cat despre agentii straini din Timisoara (sunt convins ca au existat destui) - da, au fost 100.000 de unguri,sarbi si rusi in Piata Operei care vroiau sa rupa cate o bucatica din republica socialista...hai sa fim seriosi! Probabil ca agentii au fost acolo doar ca sa vegheze ca nu cumva poporul chiar sa puna mana pe putere...
Astept ziua in care un om din Securitate si/sau Armata va avea onoare si va veni sa spuna si adevaruri cu date concrete in fata. Misteriosii sunt de fapt aceeasi diversionisti!

Intr-o alta ordine de idei, Basescu zilele acestea isi desavarseste victoria. A fost o victorie obtinuta cu greu, la limita. Dar, in stil de mare campion, acum isi umileste adversarii: maine vor vota tocmai Bocul pe care l-au demis acum ceva vreme, demostrand inca o data ca marinarul avea dreptate, ca vor tine cu dintii de scaunele obtinute "uninominal". In concluzie, o fi Basescu rau, dar e la fel ca toti ceilalti, poate doar mai abil.

Ultimele injuraturi pe ziua de azi le adresez genialului om de afaceri Prigoana, care (daca zvonurile sunt adevarate, si se pare ca asa este) a cerut conducerea TVR dar, mai ales, un scaunel de parlamentar pentru fiul sau. O fi baiatul un geniu, un adevarat conducator etc, dar numirea lui ne va demostra inca o data ca nu am scapat de PCR (pile cunostiinte relatii) iar viitorul pentru tineri se anunta unul anevoios. Sa nu imi zica mie nimeni din PDL ca prigonica este cel mai capabil tanar pe care il au, tocmai el...genetica asta.

Voi incheia cu vorba mamei mele: Pe astia nu-i mai satura Dumnezeu!

Noi nu murim!

2009-12-16T13:13:00.000-08:00

La 16 decembrie, după calendare,
Era preziua sfinţilor strămoşi,
Care strigau din neuitare,
Să nu lăsăm urmaşilor povara
Să vadă, s-audă şi să tacă.

La 17 decembrie, duminica mare,
Cu ce durere ne-învăţam să fim,
Să fim şi toţi, şi fiecare,
Să dăruim copiiilor
Speranţa, vorbirea, privirea şi lumina!

Timişoara, Timişoara, Timişoara...

a Timişoara au coborît în stradă
Frica, deznădejdea şi speranţa,
Speranţa cea din urmă-libertatea.
Noi nu plecăm!
Noi vrem sa fim!
Nu suntem laşi, nu suntem hoţi-
Chiar dacă ne-împuşcaţi pe toţi.
Noi nu plecam!
Noi nu murim!
Noi nu plecam!
Noi nu murim!
Noi nu plecam!
Noi nu murim!
Timişoara, Timişoara, Timişoara...

(Pro Musica - Timisoara)

Cei care au strigat prima oara LIBERTATE!

2009-12-15T12:06:00.000-08:00

Nu vroiam sa scriu inainte de data de 16 despre Revolutie. Dar cred ca e mai bine sa imi fac datoria de a aduce aminte celor care au uitat, sau care nu pricep ce s-a intamplat acum 20 de ani.

Cu tot raul care ne inconjoara in aceste zile, sa nu uitam ca acum 20 de ani romanii nu puteau nici sa isi injure conducatorii, nici sa fie nemultumiti de nivelul de trai! Mai mult, nu puteau nici sa isi cumpere de mancare ce si cat si-ar fi dorit, nu se puteau spala cu apa calda la orice ora din zi si din noapte, nu puteau sa se uite la televizor la filme si emisiuni bune-proaste dar variate, nu puteau calatori in strainatate....nu puteau pur si simplu! Era tara lui "nu se poate"!

Nu cer recunostiinta pentru cei ce au cazut acum 20 de ani, pentru ca azi putem sa facem acele lucruri care in regimul trecut erau aproape de neconceput, desi asa ar fi normal, ca toti sa fim recunoscatori celor care au avut curajul sa strige pentru prima oara dupa multi ani: LIBERTATE! Si multi au platit cu viata lor pentru aceasta. Eu unul le sunt profund recunoscator. Nici nu conteaza asa de mult ca astazi majoritatea dintre noi nu ar fi dispusi sa moara pentru libertatile de care ar trebui sa se bucure, avem pana si dreptul la a fi indiferenti...

Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte

2009-12-13T04:46:00.000-08:00

au trecut 26 de ani de cand a plecat Nichita...

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

(Nichita Stanescu - Al meu suflet, Psyhée )

Ciocu' mic si gandul la patrie...

2009-12-13T02:49:00.000-08:00

Subiectul este deja tocat si provoaca incet plictiseala.
Lupta a fost stransa, castigatorul a fost marinar, raraitul e suparat, acuza fraudarea. Corect! A fost frauda! Dar TOATA lumea a furat, prin toate mijloacele disponibile.
Supararea mea este ca tot acel FSN a ramas la putere. Si supararea este accentuata de oamenii pe care ii vad certandu-se aproape toata ziua pentru unul din cei doi. Ca PSD sunt comunisti, ca Basescu e tiran etc. Sa va zic ceva? Asa este! Toti aveti dreptate! Si atunci de ce mama dracului nu am fost in stare in acesti 20 de ani sa aducem la putere pe altii? Altii care NU au mai fost la vreo forma de putere inainte...Rezolvam astfel si Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, ne scapam si de taberele de hoti cu costume(cine stie insa, poate apareau altii). Nu inteleg cum de nimeni dintre intelectuali nu se sesizeaza ca de fapt PDL si PSD sunt parte din aceeasi structura. S-au despartit tocmai pentru a putea oferi prostimii o asa zisa optiune intre stanga si dreapta. Si noi/voi ati/am muscat! Pana si PNL a muscat.
Cat despre lupta electorala, cred ca este destul de clar ca trupa Geoana s-a cam batut singura. Au facut exact greseala din 2004 pe final. In loc sa stea in transee, au iesit la atac frenetic, crezand ca lumea ii iubeste cu adevarat. Au facut jocul Marinarului. Acesta a urlat despre moguli, iar Raraitul a mers tocmai la mogul pentru un masaj relaxant. Asta in timp ce televiziunile Realitatea si Antena nu se mai opreau din a-l ataca pe Basescu si PDL in mod frenetic, fara a mai tine cont de vreo practica jurnalistica invatata prin facultati sau alte scoli. Devenisera atat de vehementi si atat de plini de ura, incat ajunsesera plictisitori. Basescu in schimb a fost abil, a stat la cutie, a lacrimat. Culmea este ca, si unii si altii spuneau adevaruri. Sub forma unei teribile minciuni, care ne tine intr-o miscare anevoioasa de 20 de ani incoace. Exista un proverb irakian care spune ca, atunci cand situatia este complicata, cel mai bine este sa stai la geam - atunci vei vedea cadavrul dusmanului tau trecand. Alianta PSD+PNL+Iohannis nu a stat la geam, a crezut ca poporul ii iubeste pana la Dumnezeu si inapoi doar pentru ca ei vor sa il arunce pe marinar peste bord.
Cat despre multele voturi nule - sper ca macar 10% din ele sa fi fost anulate in mod voit, cum a fost si al meu - in semn de dezacord pentru ambii candidati.
Haideti data viitoare sa nu mai votam pentru raul cel mai mic! Se poate?

Istoric sau isteric?

2009-12-06T14:10:00.000-08:00

Astazi probabil vom afla cine va fi presedintele Romaniei pentru urmatorii 5 ani. Tin sa ii injur pe acesta cale, prieteneste, pe toti cei care jubileaza oficial din ambele tabere. Jubilari pe baza unor sondaje de opinie facute de oameni, cu bunele si relele lor, si care arata un scor destul de strans. Ce ar fi sa stam toti cu curul in banca noastra pana maine cand vor aparea si numaratorile oficiale?

Mi se pare ciudat ca Basescu a iesit cu cateva minute inainte de ora 21 pentru a-si proclama victoria. La fel cum mi se pare ciudat ca cei din tabara Geoana-Antonescu declara ca victoria lor este una istorica. Istorice au fost numirea lui Cuza, Carol, victoriile de la Marasti si Marasesti, trecerea Prutului si Revolutia din 1989 (asa cum a fost ea), nu victoria voastra meschina intr-un joc cu doi contracandidati vai mama lor! Dobitoci cu facultate (ca sa nu zic rahati cu ochi)! Cica voi doriti o singura Romanie? Si va bucurati cand ati castigat (poate) la un scor in halul asta de strans? Unde sunt mesajele pentru votantii celuilalt? Parca Mirrrcea era diplomat...Ma intristeaza ca a trebuit sa alegem intre "astia doi" si istoric va fi momentul in care vom putea vorbi de ei si camarilele lor doar la trecut.

Eu unul sunt multumit de rezultat, orice s-ar concretiza maine dupa numaratoarea finala - candidatul votat de mine sigur va castiga! Pentru ca i-am votat pe amandoi! Si vreau sa le multumesc ambilor candidati! Vreau sa le multumesc pentru ca ne-au arata ca se poate! Se poate sa fi un concurent prost si sa ajungi in finala! Se poate sa fi un finalist prost si sa castigi! De asemenea vreau sa le multumesc jurnalistilor de la anumite trusturi de presa care au ridicat ura la rang de jurnalism - sunteti niste neprofesionisti, nici macar sustinerea cuiva nu sunteti in stare sa o exprimati!

Mi-e sila ca amandoi dintre acesti oameni au avut atatia sustinatori care si la aceasta ora se mai cearta pe "care e mai bun" sau, preferata mea, care este "raul cel mai mic".

Ne vor manca viermii in cautarea raului cel mai mic. Sper ca urmatorul guvern sa inceapa sa si lucreze si indicatorul rutier din inceputul acestui post sa nu mai fie specific pentru intrarea in Romania. Ultimii 20 de ani ne-au invatat ca, indiferent de cine e la putere, nu se intampla nimic constructiv. Sper sa nu se respecte traditia si de data aceasta.

Subtire

2009-12-03T12:48:00.000-08:00

Gandul ca la intoarcerea mea in tara unul dintre cei doi pe care i-am vazut astazi in confruntarea electorala va fi seful Armatei si seful Statului imi provoaca scarba. Am vazut astazi doi candidati lipsiti de personalitate, oameni slabi, discursuri subtiri. Si o tara plina de oameni ipocriti care ii sustin!

Mi-e scarba de lacrimile presedinetlui Basescu. Mi-e greata de tratatul semnat omuletii aceia in incinta Operei din Timisoara (sa semnam hartii pe care sa scrie ca vrem ca in tara sa fie bine, pentru ca e mai bine sa fie bine decat sa fie rau?) Vad oameni maturi cu studii inalte care nu au nici cea mai vaga idee ce inseamna un proiect. Sau mai degraba ne mint, ne induc in eroare, creaza confuziile care au adus tara asta in mizeria in care ne aflam. Nu tata, nu asa! Flegmez eu pe hartii si declaratii...Un proicet are incepand de la prima pagina un continut, un plan de desfasurare si mai ales un scop! Vreau sa vad un master-plan pentru infrastructura, pentru invatamant si pentru justitie! Nu ne mai aruncati cu rahat ca la porci! Nu se pune problema ce a cautat Geoana la Vantu, ci de ce Vantu este liber cand o tara intreaga il stie vinovat si cei care ne conduc sunt in diverse relatii cu el. Si cand spun Vantu, nu ma refer la persoana celui care a fost incriminat si nedovedit pentru afacerea FNI ci la acel vant care a cutreierat tara noastra timp de 20 de ani de zile si a bagat miliarde de dolari in buzunarele unor asa-zisi oameni de afaceri. Si vina o poarta toti! Toti cei care au fost la putere in acesti 20 de ani sub o forma sau alta! Pentru ca NIMENI nu poate spune ca nu stia ce se intampla!

Am avut astazi o singura sansa sa scapam! Asteptam ca din clipa in clipa stalpii din Palatul Parlamentului sa flambeze si sa ne elibereze de macar cele doua masti care pretind ca ne vor binele. Nici Ceausescu nu a spus ca ne vrea raul...

Eu imi iubesc tara! Si cand un om a fost la vreo forma de putere si nu a fost in stare sa asigure dobitocilor platitori de impozite un minim de civilizatie, inseamna ca ii trateaza ca pe niste animale. Si nu le inteleg ura! Zicea cineva prin alte vremuri istorice ca porcii nu stiu sa urasca. Avea dreptate! La finalul fiecarui ciclu electoral se gasesc unii si altii sa se urasa si sa afiseze aceasta ura ostentativ: vezi relatia Basescu-televiziunile "mogulilor". Hai mars! O opozitie adevarata si sanatoasa se face pe intreg parcursul unei guvernari! Nu mi-l pupi in fund un an si apoi 4 ani incerci sa-l regulezi in acelasi fund pe care l-ai lustruit!

Duminica va fi o lupta pe care nimeni din cei implicati nu merita sa o castige! Ca de obicei va castiga "raul cel mai mic".

Hai sa ne mintim!

2009-12-02T02:34:00.000-08:00

Inca o data mi s-a demonstrat si ieri ca nu am evoluat in ultimii 20 de ani. Lumea se cearta intre Basescu si Geoana de parca ar fi vreo diferenta intre ei. Exista o vorba in batrani - toti o apa si-un pamant!

Pentru cei care sperau la o schimbare, lucrurile s-au cam terminat la primul tur al alegerilor cand dintre cei 12, asa cum erau ei, au ramas tocmai cei doi care fac parte din FSN, acum scindat, dar inca mult prea puternic. Crin nu a dezamagit, ci a facut exact ceea ce un politician doreste: sa isi impuna, fara a tine cont de mijloace, punctul de vedere. Solutia Iohannis este si pe placul meu, sunt curios doar cat PSD va fi in acel guvern. As fi placut surprins ca posibilul cabinet Iohannis sa fie format doar din specialisti.

Pana una-alta am avut parte de circ ieri. Si nu ma refer la protestatarii din Piata Operei din Timisoara. Ii rog pe cei care cunosc aceasta piata sa se uite bine pe imaginile existente, filmate chiar si de opozantii marinarului, si sa estimeze sincer cam cate persoane au participat. Erau doar 10 babe? Sa va spun ce am vazut eu: am vazut membrii ai galeriei Poli Timisoara, membrii ai Noiii Drepte, Nationalistii Autonomi Timisoara - grupuri din care cunosc destul de multa lume, cu media de varsta undeva pe la 25 de ani- si destul de multe persoane aleatorii, convinse de catre acestia sa participe la manifestatie. Acestia purtau diverse bannere si steaguri tricolore, probabil ale Republicii Africane Chad. Apoi am vazut un grup de oameni cu steaguri rosii (culmea, niciun steag al preaviolatei Romanii) care incercau sa intre in Piata (imagini filmate de Antena3, nu de mine sau alti necivilizati). Se poate citi destul de clar provenienta lor strict timisoreana: bannere cu PSD Sacalaz si alte comune din zona. Cam aceleasi porcarii pe care le facea si Basescu si era acuzat pana acum in campanie. Apoi mi s-a spus o zi intreaga cum cei din prima categorie sunt simpatizanti ai lui Basescu si ai PDL. Trebuie recunosc ca toti membrii galeriei lui Poli au acasa cate un fular cu Basescu si un poster cu Elena Udrea in camera. La fel cum si la Societatea Timisoara in fiecare zi se intoneaza imnul PDL. Hai sa ne potolim! Cu siguranta ca au participat destui membrii PDL la protest. Dar nu am vazut afise cu Basescu sau PDL. Si ipocrizia a continuat toata ziua tocmai pe posturile de televiziune incriminate de marinar: Antena3 si Realitatea. Au inceput prin a inversa proportiile (3000 de oameni din PSD si 2oo de "simpatizanti PDL"). Apoi s-a continuat prin catalogarea celor care se vedeau in imagini: golani, huligani, necivilizati, manipulati si mai apoi s-a extins chiar la "aceia nu sunt oameni". Parca il revedeam pe Iliescu in 1990. Mai lipsea doar mobilizarea minerilor...

Sa demonstrez scurt de ce NU a fost o manifestatie a PDL: La Timisoara s-au adunat vreo cateva sute de protestatari iar apoi in restul tarii (ii respect pe cei care au iesit sincer in strada si ii trimit la origini pe membrii PDL dintre ei) tot cateva sute. Ei bine, PDL putea aduce mult mai multi. A demonstrat ca are mijloacele necesare chiar la Timisoara, inainte de primul tur electoral. Greseala ii apartine tocmai staff-ului lui Geoana: puteau semna la Sibiu sau la Bucuresti si intreg circul era evitat. Marinarul nu merita gura de aer castigata ieri. Dar cand prostanacul e prostanac, asa se intampla. In mod ciudat, tocmai televiziunile incriminate de Basescu s-au ocupat de dezinformare in legatura cu evenimentele de la Timisoara. Si de catalogari! Daca cei care au strigat impotriva PSD ieri in Timisoara erau animale si golani, atunci ce mama dracului erau cei cu steagurile rosii? Faceti tocmai greseala pe care o face Basescu, cine nu e cu voi e impotriva voastra! Eu am inteles ca Geoana trebuie sa castige alegerile. Dar sa nu se atinga cineva de orasul meu! Zicea doamna Cornea astazi, evident doar pe baza imaginilor de la TV, ca "se vedea pe multe chipuri că erau oameni nu de o calitate bună". Cu tot respectul pentru doamna Cornea dar, ce mama dracului de exprimare e asta? In ce se masoara calitatea unui om? Si parca eram toti egali...
Altii ziceau ca ne facem de rusine pentru ca iesim in strada. Nu tocmai in asta consta democratia? Nu din cauza ca inghitim in loc sa protestam am fost ultimii care au "scapat" de comunism? Si atunci inseamna ca Franta ar trebui sa crape de rusine - acolo oamenii ies in strada aproape in mod regulat pentru a protesta. De cand ma aflu in Germania, saptamanal are loc cel putin o manifestatie de protest. Dar sunt sigur ca si acolo studentii sunt manipulati de mai stiu eu ce forte obscure.

Geoana ar mai fi avut o carte buna de jucat: daca tot i s-a imputat filiera Iliescu si comunismul, putea simplu sa spuna ca el l-a dat jos pe Iliescu din PSD si a reformat partidul. De ce oare nu a afirmat asta? Pe de alta parte, am observat inventarea unui nou stil jurnalistic: cum se cheama specia jurnalistica in care un moderator cu 3-4 prieteni ii pun intrebari unuia din tabara adversa celor 3-4 prieteni si rad fortat la fiecare raspuns al acestia?

Abia astept finalul acestor alegeri. Mi-e sila si indiferent cine va castiga. Ce spunea Basescu in 2004 e valabil si acum: iara trebuie sa alegem intre 2 fosti comunisti. Am observat ca exista o larga majoritate de oameni pentru care comunismul si Iliescu sunt doar chestiuni trecute de mult, total nerelevante astazi. Sa le spuna acest lucru familiilor celor cazuti la revolutie. Cat timp FSN va ramane la putere nu se va afla niciodata vreun adevar despre cele intamplate in 1989 si cine uita nu merita!

Doresc sa ii injur public pe cei care au mintit sau au vorbit urat de Timisoara ieri - muistilor!

Am fost ieri la o petrecere a studentilor romani din Munchen, cu ocazia aniversarii Zilei Nationale. Bucuria lor de a se aduna si a vorbi romaneste, cu tot ceea ce tine de acest lucru, ma bucurat si pe mine. In rest a fost un chef ca orice alt chef, in schimb m-a impresionat ca lumea a venit cu steaguri de diverse marimi si s-a cantat "Treceti batalioane romane Carpatii". Le multumesc cu aceasta ocazie pentru ca isi iubesc tara asa cum este ea.

Nicolae Furdui Iancu Treceti Batalioane Romane Carpatii
Vezi mai multe video din Evenimente

Scoateti usturoiul!

2009-11-29T12:30:00.000-08:00

Nici nu stiam ce zi este azi, prin urmare nici cea de maine. Mi s-a adus aminte ca este Sfantul Andrei, o zi deosebita pentru cultura si traditia de sorginte romaneasca. Noapte dinspre 29 spre 30 noiembrie este cunoscuta si ca Noaptea Strigoilor sau Noaptea Lupului.
M-am bucurat de gasirea unui scurt film despre insemnatatea acestei nopti si traditiile care tin de aceasta. Inchei prin a va ura o noapte cat mai placuta si sper ca cei interesati sa vizioneze scurtul clip fie pentru a-si reimprospata memoria sau pentru a afla lucruri pe care nu le stiau despre Noaptea Sfantului Andrei.

Politica e rupta din rai

2009-11-27T02:10:00.000-08:00

Am inteles ca trebuie sa scapam de Basescu. Stiam si eu asta, am aflat pe cont propriu, traind in Romania in ultimii 5 ani. Tot in Romania ma aflam si acum 20 de ani, si acum 25. Ii inteleg pe toti cei care, vorba lu' Badea, nu mai pot cu Basescu. A depasit o multime de limite in acest mandat. Nu am uitat insa nici ultimele luni de guvernare Nastase, in care lumea spunea ca il va vota si pe Dracu', numa sa scape de coruptul Adrian.

Basescu merita sa se intoarca pe mare, e clar. Dar ca in orice razboi, doresc ca cei care pierd sa piarda demn (comandantul de vas se pare ca nu se pricepe la asa ceva, adevarul e ca nici nu a prea pierdut pana acum - nimeni nu scapa virgin), la fel cum doresc si ca cei care castiga sa lupte bine, cu forta, cu strategie, pe alocuri chiar murdar, sa fie un adevarat Blitzkrieg politic. Dar lupta de gherila politica imi displace. De ieri pana astazi, Basescu l-a lovit "cu pumnul in gura" pe un biet copil. Orice stire, orice ziar, de ieri si pana azi nu fac decat sa comenteze gestul socant al presedintelui. Am vazut si eu filmarea cu pricina (nici golul lui Dan Petrescu impotriva Angliei nu cred ca a fost difuzat si redifuzat mai des in decurs de 24 de ore) si ma gandesc ca cei care il vor pe Basescu la pamant chiar nu au sa ne ofere un motiv mai bun pentru a-l contravota pe marinar? Nu exista Udre, Cocosi, Berceni, frati sau fiice si mai ales propria persoana (politically corrupt) a caror activitate sa poata fi atacata? Trebuie sa il dam jos pe Basescu pentru ca bate copii? Hai sa fim seriosi. In primul rand, copilul era nesimtit. In al doilea rand, Basescu este nesimtit. In al treilea rand, jumatate dintre romani isi bat copii. Altii chiar si-i violeaza. Jurnalistii care au ales sa-l toace pe Basescu pentru lovirea unui copil au cam gresit tara. Ne-am trezit acum brusc drept inventatori ai moralitatii. Daca era asa, de ce nu a fost folosit filmuletul cu pricina inca din precedenta campanie electorala? De ce i-am permis unui care loveste copii cu pumnul sa ajunga presedinte? Ca sa scapam de Nastase si PSD? Evoluam greu, foarte greu.

Mie sa imi zica de cazurile de coruptie, de incapacitatea de a guverna, nu de dosul de palma aplicat unui copilas. Sau cumva se pregateste eternul troc: lasa-ma ca sa te las. Astfel, Basescu si altii din trupa lui vor fi plimbati un pic pe la niste procuraturi iar pe urma cazurile se vor clasa din lipsa de probe sau proceduri incorecte, dupa cum ne-am obisnuit (remember Nastase?). Sustinatorii lui Basescu ar fi niste scelerati, dupa cum au fost mai sau mai putin corect catalogati, din cauza consecventei lor stupide, fie vorba intre noi. Dar cei care astazi transforma un gest de "hai dispari d'aici" (foarte des folosit la romani, de altfel) intr-un gest socant, un pumn in gura unui copil, copil care mai si rade dupa ce i se aplica strasnicul pumn. Jurnalismul nostru se pare ca nu s-a transformat foarte mult fata de perioada interbelica. Maine ne vor fi furnizate imagini cu Basescu si ai lui scuipand pe strada, iesind de la curve sau nespalandu-se pe maini dupa iesirea de la WC. Si atunci vom fi socati...

Haideti, se poate mai mult. Vreau si eu o ancheta, invatati si voi de la jurnalistii americani pe care ii tot dati exemplu. Vreau un caz de coruptie demascat, primul serios dupa 20 de ani! Stiu ca se poate, coruptia mare e in jurul nostru, de fapt face parte din noi, toti o recunoastem dar ea, culmea, nu se vede. Sa fie coruptia Dumnezeu? Convingeti-ma sa il votez pe Geoana pentru ca e foarte capabil (mai tocati varianta Iohannis) sau pentru ca marinarul e corupt, nu pentru ca a mers la curve dupa 6 luni de stat pe mare.

Cine n-are batrani...ii inchiriem noi

2009-11-24T13:50:00.000-08:00

Mi s-a spus un banc astazi, dupa o zi inceputa mediocru si continuata prost:

Merge o batranica la vot. Intra in cabina, sta cateva minute, dupa care iese si se adreseaza comisiei: "Nu va suparati, "fute-v-as" se scrie cu linioara sau fara?"

FSN functioneaza!

2009-11-22T13:20:00.000-08:00

Rezultatul de azi a fost conform tuturor asteptarilor.
Cei doi comunisti se vor confrunta in marea finala pentru inimile romanilor.

Am trait si invatat vreo 2 lucruri astazi. Fiind plecat din patrie, am votat la consulatul onorific al republicii ex-socialiste Romania din Munchen, Bavaria, Germania - adica undeva in lumea a treia.
Mare mi-a fost mirarea cand, undeva pe la ora locala 14:30 am ajuns la consulat, si am dat de o coada de toata frumusetea. Romanii erau in mare numar la vot. Atmosfera era aproape ca de sarbatoare. Lumea se bucura sa se reintalneasca, mi-am gasit prieteni despre care nici macar nu stiam ca sunt la Munchen, vremea era frumoasa, lipseau doar micii si berea.

Ca mai peste tot pe unde am intrebat, lumea vota impotriva lui Basescu si mai toti erau iritati de Geoana. Drept urmare, am inceput sa sper. Sa sper ca tinerii vor iesi la vot in numar mare, ca lumea si-a dat seama in sfarsit ca a existat in Romania un partid numit PCR si apoi unul FSN. Nu eram convins ca asta ne va livra un castigator surpriza, dar ma gandeam ca poate totusi vom avea o finala diferita de cea din 2004. Basescu avea dreptate si atunci: poporul asta este intradevar blestemat sa aleaga intre doi fosti comunisti. Iarasi!

Am urmarit si un pic stirile de acasa. Vedeam lume in transhumanta de la o comuna la alta, pornita sa voteze. Inca o data, m-am intrebat de ce nu ne folosim CNP si bazele de date, pentru a evita votul multiplu, ma intrebam unde sunt observatorii aia de la UE, de ce nu se suspenda aceste alegeri simulate. Imi spunea maica-mea de multe ori ca poporul asta nu mai are sau nu a avut niciodata mandrie - atunci cand vedea oameni imbulzindu-se la diverse manifestari pentru a primi cate ceva: expuneri de moaste, sarbatori, alegeri. Le multumesc acestor oameni care au votat si revotat astazi, si ii astept sa ii vad in curand plangadu-se de subventiile mici din agricultura, de pensii si salarii, de sistemul de sanatate precar si eventual plangadu-si mortii de pe soselele patriei. E urat ce zic, dar nu sunt de acord cu prostitutia morala, fie ea si pentru un kil' de faina sau o plimbare cu autobuzul la oras. Le multumesc celor doi candidati din finala pentru contributia lor incomensurabila la sistemul de mii de kilometrii de autostrazi ale Romaniei. Le multumesc banatenilor care in proportie de peste 40% (dintre votanti) au votat pentru un fost comunist. Nu degeaba avem un cimitir al eroilor in Timisoara - trebuie sa avem in ce sa ne cacam. Se vede asta si prin atitudinea jignitoare pe care o au autoritatile locale fata de mai tot ce tine de revolutie si lupta anticomunista. Sper sa dormiti cu totii bine in decembrie, la peste 20 de ani distanta de evenimentele care v-au permis astazi sa va bateti joc.

Nu vreau sa aud scuza cu "nu am avut pe cine sa votam". Am avut 12 candidati, dar voi i-ati preferat pe "vedete". Ati avut sansa sa votati pe cineva care "nu a mai fost" si mai ales pe cineva care nu a mai fost inainte de 1989, fie el si Becali, nu vreau sa fac reprosuri pentru ca nu au votat cu cine am votat eu, erau atatia...Nimeni nu a scos un sunet in apararea acelor candidati care nu au fost lasati sa vorbeasca. Democratie...

Brucan a fost un profet slab. Douazeci de ani sunt un mizilic. Au trecut ca prin ceata si se pare ca nu au trecut cu folos. Aceeasi oameni, plus urmasii si prietenii lor sunt la conducerea tarii, eventual si-o mai disputa intre ei din cand in cand. Ma intreba astazi unul dintre prietenii intalniti la vot daca am de gand sa raman in tara care l-a primit si pe el destul decent, ca sa nu spun chiar foarte bine. A fost probabil pentru prima data cand nu am raspuns clar si raspicat "NU".

Totusi, nu este un capat de drum. E un drum mai noroios pe care ne tot zbatem de ceva vreme, dar undeva la nu foarte mare departare se aud masinile de pe autostrazile europene...

Voi incheia cu doua citate, care consider eu ca se potrives zilei de astazi. Primul, al unui mare istoric, iar al doilea e oarecum compus de mine acum, dar ideea mai mult ca sigur nu este originala:

Cine uita, nu merita!

Prost te nasti, dar curva alegi tu sa fi!

Tinerii la vot!

2009-11-21T07:32:00.000-08:00

Maine sunt alegeri, sper ca lumea sa iasa la vot, mai ales cei tineri, chiar si cei care considera ca nu au pe cine vota.

Ar fi si culmea ca fiecare sa aibe un candidat care sa il reprezinte 100%... ne-ar trebui cateva milioane bune de candidati. Consider ca dupa 20 de ani de neocomunism si de dictatura FSN, ar cam fi cazul sa renuntam la acesti urmasi ai partidului comunist. Resping orice este in stransa legatura cu fostul, dar inca activul FSN: PDL+PSD.

Ar cam fi cazul sa demonstram ca nu avem mintea chiar asa de scurta, ca nu am uitat de 1989, ca nu am uitat saracia din anii 90, ca nu suntem orbi la marile averi care au secatuit tara, ca vrem ca in Romania lucrurile sa si evolueze. Recunosc ca niciunul dintre candidati nu este pe gustul meu, dar voi vota anti FSN, voi vota pentru "dreapta", chiar daca la noi ideologia este undeva in plan secund. Cui nu ii convine niciun candidat, sa vina si sa isi anuleze votul!

Cat despre referendum...Basescule, Elenele sunt curve? Ai futut uninominalul, acum ce mai vrei sa regulezi? Sa ne vedem pe mare!

Veniti maine si votati! Nu voi incerca sa conving pe nimeni cu cine sa voteze. Voi face doar o mica aluzie referitoare la optiunea mea pentru votul de maine:

Curvele virgine

2009-11-18T11:26:00.001-08:00

Avem aprox. 4 candidati cu sanse de a intra in turul 2 la prezidentiale. Avem vreo 12 in total. Plecat fiind din tara si in mod ciudat nesatul de mizeria de acasa, am tot incercat sa urmaresc normalele si asteptatele dezbateri si mai ales confruntari intre candidati.

Imi dau inca o data seama ca traim intr-o democratie cu puternice accente predecembriste. La fel cum si in justitie nu te baga nimeni in seama daca nu ai "spate", asa si la alegeri, daca nu faci parte dintr-unul din cele 3-4 partide, nu te baga nici dracu' in seama. Ba mai mult, candidatii cotati cu sanse putine sunt umiliti, trimisi la matinale sau scosi afara de prin institutii.

Am avut pana acum o singura confruntare, intre doar 2 candidati. Un al treilea, raraitul meu preferat, s-a tras pe cur, cum se zice la noi. In mod normal, ca in orice alta competitie, neprezentarea se sanctioneaza cu descalificare. Astept publicul sa ii arunce prosopul si sa il huiduie. Il astept pe Gadea sa termine cu partizanatul, de care sincer nu il credeam in stare, inca am o parere buna despre el, dar termina manca-ti-as sufletelul tau de teolog cu sustinerea lui Geoana, pe zi ce trece mai fatisa! E vreun om intreg la minte si neinteresat in tara asta care are impresia ca intre Traian si Mircea este vreo diferenta? Chiar am uitat toti de FSN?!

Nu il admir pe Antonescu, dar il voi vota din cateva motive, mai mult sau mai putin serioase: l-a batut pe Basescu la dezbatere, nu este rarait, are un program destul de pertinent, a avut curajul sa participe la confruntare, nu a fost in FSN, este dezavantajat de sondajele cretine care apar zilnic, este de dreapta (cel putin declarativ, el si cu partidul dansului), il cheama Antonescu ;)

Toti candidatii cu pretentii sunt speriati. Speriati ca nu cumva cei nehotarati (si multi) sa vina totusi la vot si sa il voteze "pe celalalt". Lucru care se deduce si din evitarea dezbaterilor. Ca niste virgine pe cale sa participe la o orgie, pe care o doresc, dar le e frica sa nu cumva sa primeasca mai mult decat vor da, sa nu fie atacati de prea multi. Da, eu vreau sa ii vad pe toti cei 12 candidati! Nu sunt de acord cu numarul lor cam mare, dar pentru asta avem legea electorala, asa stramba cum e ea - e prea tarziu sa o schimbam. Si daca tot am vrut democratie acum 20 de ani, sa dam oamenilor optiuni. Fie ele si 12 la numar! Sa ii ascultam pe toti. Sa nu imi zica mie careva ca e greu de organizat asa ceva, uitati-va numai ce bine se descurca televiziunile cu diverse showuri cu si mai multi participanti.

Urasc alaiurile de campanie, transformate neologistic in staff-uri. Practic nu prea avem o personalitate puternica care sa candideze. Marinarul vine cu Elene, Boci, Frunze Verzi dupa el, Geoana e tinut ascuns (au invatat baietii din campania lui Nastase), bazandu-se pe proverbiala memorie scurta a poporului nostru; pana si vocalul Vadim a ofilit.

Am auzit din diverse directii ca jocurile ar fi deja facute pentru Geoana, lucru care s-ar potrivi cu jocul obscur facut de el cu stafful aferent. Probabil singura sansa de a scapa de FSN (sangele apa nu se face...) este ca toti nehotaratii sa vina la vot. Sa voteze pe cine ii taie pe ei capul, sa ii voteze pe necunoscuti. Si inca nu inteleg de ce nu folosim CNP-ul si baze de date pentru a evita frauda...

Din punct de vedere al democratiei si al procesului electoral, ne situam cam pe unde erau americanii prin anii 50-60. Lipsesc doar impuscaturile...inca.

La buna vedere, Maestre!

2009-11-10T09:06:00.000-08:00

Vorbeam acum cativa ani cu un prieten, dupa una din numeroasele revizionari ale filmului Filantropica, ca vom merge neaparat la inmormantarea marelui Dinica, cand va fi sa paraseasca aceasta lume, constienti fiind ca are deja o varsta. Nu parea pe atunci nici bolnav, nici pe duca, din contra, afisa in rarele ocazii cand se lasa vazut si auzit in afara scenei si a televizorului, aceeasi modestie caracteristica, dublata de privirea si mai ales intonatia aceea strengareasca, de om care le stie pe aproape toate, dar nu vrea sa le spuna, decat daca e cazul, si poate nici macar atunci.
Acum cateva zile, cand ne cam dadeam seama ca Maestrul Dinica isi cam ia ramas bun de la noi, mi-am adus aminte de acea "promisiune". Apoi am urmarit relativ detasat ce se mai auzea despre Dinica la televizor, fara a baga de seama lamentarile de genul "se mai duce un mare actor".

Ei bine, azi dimineata la orele 6 ajungeam in Germania, iar cand ma trezeam mult mai obosit dupa somnul nelinistit decat dupa drum, aflam ca in urma cu cateva minute murise cel mai mare actor, dupa umila mea parere, pe care l-a dat aceasta tara. Mama, care stia de profundul respect pe care il purtam lui Dinica, mi-a si trimis mesaje care sa ma anunte de moartea lui - nu cred ca a scris vreodata un sms, deoarece "nu imi plac butoanele", dar astazi am primit un mesaj de la mama mea, probabil cu tasta "send" apasata de atatea ori pana a fost sigura ca mesajul a ajuns la mine, astfel incat am primit vreo 10 mesaje consecutive, tulburatoare chiar: "a.murit.dinica."

Pentru multi a fost doar un mare actor. Sau doar cel mai mare actor roman. Eu am invatat de la Dinica ce inseamna modestia, fara a lasa capul plecat. Nu voi duce dorul rolurilor excelent interpretate, in special de personaje negative. Ma voi bucura ca am putut sa le apreciez si le voi viziona de oricate ori voi avea ocazia.

Cat despre prezenta mea la ingropare, nu este necesara si nici posibila, dar primul drum la Bucuresti pe care il voi face va avea ca punct principal mormantul lui Dinica. In schimb, sper ca toti cei care l-au apreciat pe Dinica, sa fie prezenti in taina si decenta la inmormantare. Cerandu-mi scuze pentru lipsa diacriticelor, fara vreo legatura aparte, inchei cu citatul meu preferat auzit de la Marele Vagabond: Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana!

Urlătorii

2009-11-07T03:46:00.000-08:00

Marele căpitan al vasului în derivă - ruginit, cu sănătatea călătorilor precară, în căutare de ape mai liniştite - cu nume identic cu cel al ţării noastre, a fost astăzi la Timişoara. Sunt tare curios ce-i mână pe aceşti oameni de la spate, astfel încât ei să umple Parcul Rozelor în asemenea măsură cum au făcut-o astăzi, ba să mai şi scandeze lozinci ieftine şi nume pe care unii preferă să le uite cât mai repede.
A fost probabil întregul clan prezent azi: Blaga, Boc, Băsescu, Udrea, TR Ungureanu, Ostaficiuc etc. Băsescu a vorbit prost azi. Chiar foarte prost, aş menţiona. Slab din punct de vedere oratoric, slab din mai toate punctele de vedere. Dar, a fost cel mai bun dintre cei care au luat cuvântul. Boc şi Ostaficiuc abia au "editat" câteva fraze, departe de perfecţiune, probabil şi Eba ar fi fost dezamăgită. Dar toţi erau răguşiţi! Dovadă a dârzeniei cu care urlă în toate oraşele ţării în această perioadă. Urlă cum, că ei ar fi cei mai buni, ei pot să ne scoată din rahatul în care, în mare măsură, ne-au băgat. Şi, bineînţeles, ceilalţi sunt nişte hoţi! Huuuuuuuă! Asta fiind reacţia publicului iubitor la auzul numelor Geoană, Iliescu şi mai ştiu eu care alţi distinşi politicieni din tabere adverse.
Nu mă pot pronunţa decât asupra prestaţiilor din această campanie, care cum vorbeşte şi în ce fel reacţionează la ce a spus celălalt. Campania constructivă oprindu-se cam aici... Se pare că cei doi reprezentanţi ai defunctului, dar încă extrem de puternicului FSN, îşi vor disputa locul în cabina comandantului.

În fine, până şi campania electorală e de slabă calitate, motiv pentru care nu are rost să continui extenuarea tastaturii întru evocarea ei. Mai bine să povestesc despre o acţiune electorală la care am luat parte în Turcia în vara acestui an. Se făcea că erau alegeri, iar în suburbia Istanbulului Avcilar, se desfăşura un concert al renumitei trupe Teoman, un fel de Iris al turcilor. Publicul a fost introdus în atmosferă de nişte trupe de dansuri tradiţionale, iar în pauze se auzeau în boxe melodii provenite de peste Marea Neagră, cântate de Inna şi Morandi, la mare modă la turci.
Înainte ca cei de la Teoman să urce pe scenă, a venit un nene chel şi negricios, îmbrăcat la costum, un costum destul de ieftin, din câte mă pricep eu, mult prea gros pentru luna iulie pe malurile Bosforului. Şi începe nenea să vorbească, hotărât, convins de ceea ce zice, ca un actor pe scenă, prestaţie foarte bună. Eu încă eram convins că tipul este prezentatorul mitingului, după felul în care vorbea, până când pe ecranul din spatele lui au început să ruleze imagini, grafice, care prezentau realizările lui şi ale partidului, planuri de acţiune, situaţii bugetare, planuri de dezvoltare, imagini ale lucrărilor prin care Avcilarul devastat de cutremurul din 1999 a ajuns un orăşel cochet şi chiar mult mai curat decît orice suburbie pe care am văzut-o pe la noi, asta deşi ei nu dispun de coşuri de gunoi, din cauza riscurilor de atentate. Nenea ala care părea că "le zice bine" era candidatul. Nici nu mă interesează cât a minţit sau dacă a fost ales. M-a impresionat atât prestaţia lui de politician care se adresează alegătorilor, inspirată şi învăţată probabil de la prietenii lor americani, cât mai ales autostrada cu 14 benzi care leagă Istanbulul, brăzdată de pasarele pietonale cam la fiecare 100 de metri, infrastructură la care România încă visează, chiar dacă pentru populaţia Istanbulului este cam la limita suficienţei, dar turcii - destul de subapreciaţi de către noi, prin expresii de genul "ca turcii" sau întrebări cu "esti turc, nu înţelegi?" - turcii ăştia se mişcă binişor, construiesc, dezvoltă, se dezvoltă.

Sonda-ţi-aş opinia

2009-10-30T05:04:00.000-07:00

Consider sondajele de opinie un bun formator de opinie. Asta fără să mai pun la îndoială corectitudinea sondajelor de pe orice meleaguri. Trebuie să fim cel puţin oligofreni să credem că sondajele (nu toate, dar majoritatea) nu se falsifică. E ca la experimentul acela la şcoală, când ştim cam ce rezultat căutăm şi "facem să iasă bine".

Nu am nimic cu cei care fac sondajele de opinie, fie ei sociologi sau studenţi în practică - este o meserie frumoasă, chiar dacă mie unul nu îmi place. Şi că tot se apropie alegerile, au răsărit şi sondajele electorale. Aflăm dacă facem parte dintre cei aprox. 30% de susţinători ai dictaturii băsesciene, sau dacă suntem dintre ceilalti 50% care l-ar arunca peste bord. Interesant e că nu prea ni se spune câţi sunt cei care refuză să meargă la vot, pe motiv că nu au pe cine să voteze! De ce să fie asta oare? Pentru că sondajele nu fac de fapt decât să încerce a-i influenţa pe cei influenţabili? Ce rost mai are să merg, dacă oricum X-ulescu e dat clar învingător? Aşa că mai bine fac ceva util în duminica respectivă. Prin urmare, sondajele astea de opinie fac în aşa fel încât să elimine elementul surpriză. Pe unii îi ţin în casă în ziua votului, dar pe alţii, cel mai important, îi atrag de partea majorităţii - "uite la ăsta ce a scăzut în sondaje! Ia să îl votăm noi pe celălalt, să fim cu majoritatea!", sau invers. Sondajele astea pot de multe ori să descurajeze potenţialul electorat. Atât timp cât ele vor omite procentajul celor care refuză să voteze, nu pot decât să condamn caracterul lor manipulant!

În altă ordine de idei, ar fi bine ca buletinele de vot să conţină şi rubrica civilizată "Niciunul dintre candidaţi" iar votanţii să fie înregistraţi într-o bază de date în timp real, cu ajutorul CNP-ului, straşnică invenţie dar uitată de dobitocime în negura vremii. În 10 secunde se introduce CNP-ul la tastatură şi se omite astfel posibilitatea unui vot multiplu, ceea ce denotă de fapt că nimeni nu doreşte eliminarea acestei practici.

Atunci i-am condamnat pe toti la ...

2009-10-25T02:58:00.000-07:00

Fiecare să înlocuiască "..." cu ce doreşte el!

M-am trezit cu o doză nesperată de optimism astăzi. Doză care a produs următoarele gânduri:

Am citit de curând cartea "Puterea din umbră" a lui Ovidiu Ohanesian. Mai rar jurnalismul de investigaţie real pe meleagurile noastre. Cartea asta ar putea fi un exemplu în acest sens. Nici măcar nu este uimitor că oameni care au contribuit la starea jalnică în care ne aflăm ca ţară şi ca oameni, sunt acum la putere, la fel cum erau şi acum 20 de ani. Ei sau urmaşii lor - uneori doar simpli ucenici, alteori chiar rude de diferite grade. Şi prostia poporului mă supără. Lipsa de obicetivitate a acestuia, contopită destul de armonios cu o încrâncenare periculoasă. Ieri mă plimbam prin centrul urbei şi treceam pe lângă corturile de campanie electorală. Mi-a plăcut doar faptul că eram amplasate unul în vecinătatea celuilalt - semn de civilizaţie. Civilizaţie care se opreşte cam pe aici. Restul este o ţară anarhică, subdezvoltată, fără industrie, fără infrastructură, fără justiţie, cu o mulţime de întrebări şi mai ales o mulţime de răspunsuri lipsă. Am participat la o conferinţă internaţională zilele trecute, găzduită inexplicabil de oraşul şi ţara noastră, iar mulţi dintre participanţi se mirau de numărul mare de maşini de lux şi se întrebau unde ne sunt autostrăzile.

Un răspuns ar fi superficialitatea. Altul ar fi lenea. Apoi ar urma neseriozitatea cot la cot cu lipsa de interes. Dar ne şi place rahatul în care ne scăldăm. Drept urmare nu luăm măsuri niciodată. Nu ne place să schimbăm nimica, mai ales mentalitatea. Imi cer scuze faţă de cei care doresc cu adevărat să ia măsuri, dar suntem o minoritate!

Mă gândeam la cutremurul care va veni în curând, poate chiar prin 2012. Cutremur devastator, în mare parte şi din vina noastră, care se va lăsa cu o mulţime de victime. Acela va fi momentul zero. Când tot românul va fi atins de tragedie. Nu ne pricepem să construim lucruri începute prost, dar poate ne vom pricepe să ridicăm o ţară din cenuşă. Sau ne vom duce dracului ca popor.

Partidul să trăiască!

2009-10-14T12:59:00.000-07:00

Discuţie astăzi între doi muncitori în construcţii, instalatori, în exerciţiul funcţiunii:

- Ducă-se toţi dracului!
- Ce mă? Care?
- Tu n-auzi? Ăştia din parlament! (la televizor, declaraţii peste declaraţii, Goane, Băseşti, Boci, Crini, ungurii şi un neamţ care vrea să salveze ţara, în timp ce oameni mai mult sau mai puţin cinstiţi se luptă cu ţevile de gaz ca să plătească şi ei ratele la Logan şi la climă)
- Să înceapă numa înc-o revoluţie, că primul sunt!
- Şi io! Îmi cumpăr agheu.
- Futu-le mama lor să le fut!

În aceeaşi ordine de idei, Băsescu azi mi-a demonstrat adevărata lui valoare de om politic (hoţ priceput, ce-i drept). Mi-am adus aminte de anul 1999, când acelaşi marinar, pe atunci deţinător de portofoliu la Transporturi, ne explica, că România nu are nevoie, la acel moment, de autostrăzi. Nu am cum să uit, mai ales că era şi destul de vehement, adoptând şi un ton oarecum didactic, ca un părinte care şi-a prins copilul fumând. Cam aşa explica Băsescu astăzi, cum România nu are nevoie de un guvern de tehnocraţi. Se putea citi atât pe faţa lui, cât şi din tonul vocii, lipsa de respect pentru această categorie de specialişti, un fel de piei ale pulii, care nu s-au înfipt şi ei la vreun partid. Ce fraieri, dom'le! Mai vor şi funcţii acum, hăhă! Am simţit din nou acea înflăcărare de partid, care a dus ţara pe înalte culmi ale dezvoltării...

Cât despre Klaus Johannis, este cea mai bună propunere din ultimii ani, ca să nu zic din ultimii 20 de ani. Nu că ar fi cel mai bun, şi nu datorită etniei sale. Ci pentru că face parte din categoria oamenilor (puţini, uitaţi-vă şi voi în jur) care au condus instituţii în aceşti ani şi au performat! Sibiul nu este o ţară, dar cine a mai condus un oraş în România cu asemenea rezultate? Nu este chiar o culme a dezvoltării dar, dacă e să facem o raportare la oraşele patriei, poate fi.
O problemă ar fi durata potenţialului mandat, cele aproximativ 2 luni. Perspectivele unui astfel de guvern ar fi reduse. Dar poate că şi Johannis a negociat ceva în acest sens, în cazul debarcării căpitanului de vas.

Am auzit multe voci zilele acestea, care argumentau validitatea lui Johannis cu etnia germană. E neamţ! Nu pot spune că sunt de acord, deşi ordinea şi disciplina germană tind să mă inspire. Dar văzându-i pe cei care contra-argumentau acest fapt (etnia neamţului) prin grimase şi comentarii de genul: "Şi ce dacă e neamţ?" (păcat că nu există semn de punctuaţie pentru scârbă, dispreţ, invidie şi frustrare!), mi-am dat seama că ei astfel tocmai validau candidatul german. Poate că ar trebui să avem măcar un gram de respect pentru germani, care la un momentdat ne-au scos din rahat (sau o fi fost Carol tot "mitic" cu ifose de occidental?).

ZERO! Cinci la zero....

2009-10-10T13:38:00.000-07:00

Am ajuns să-mi fie mai scârbă de fotbaliştii (oameni de fotbal + jucători) români decât de politicienii conaţionali.
O luarăm de la sârbi cu 5-0; acum era şi culmea să ne aşteptăm la o victorie în mod realist. În schimb aveam şi noi dreptul să sperăm. A venit Răzvănel şi a reformat naţionala distrusă de Piţi. Rahat! A veni juniorul Lucesc şi a schimbat tabăra de prieteni şi cumetrii piţurciană cu cea proprie.

Se întamplă de multe ori, ca atunci când cineva trece pe langa un teren pe care se joacă un meci de fotbal, printre blocuri, să zboare mingea în afara terenului iar apoi, trecătorul, neadaptat la dinamicitatea meciului şi de cele mai multe ori şi nepracticant de fotbaluri, să încerce să şuteze mingea şi să se cam facă de râs. Cam asta ne-au demonstrat băieţii astăzi. Că sunt nişte neprofesionişti. Nişte oameni care nu practică fotbalul ca meserie. A lovit rădoi azi mingea ca pe un balon de 100 de kile plin cu fecale. Se vede clar pe mişcarea jucătorilor noştri în teren, cât şi prin relaţia lor cu terenul şi mingea, că nu prea sunt "din domeniu". În schimb toţi sunt tatuaţi, plini de bani, maşini şi curve care apar la tembelizor. Şi mai dau şi declaraţii toată ziua prin presă.

În schimb, când vine vorba de arătat ceva pe teren, zero! Un strungar, care lucrează 8 ore zilnic în fabrică şi e platit "corespunzător", cunoaşte toate tainele meseriei lui, chiar dacă nu e cel mai bun strungar din lume. Vi se pare că fotbaliştii mioritici ar fi genul acela de profesionist? Sunt nişte derbedei care au prins zvonul că din fotbal se câştigă şi se trăieşte bine. Aş spune chiar obscen de bine! Şi viitorul fotbalistic al României sună bine: selecţionata under-21 merge strună (înfrângere 5-1 ieri cu Letonia) iar ăştia mari au reuşit azi să decadă în urna a treia valorică (moştenire buna pentru cei mici, care vor juca pe viitor cu echipele cele mai puternice în preliminarii - măcar să vedem şi noi nişte stadioane frumoase).

Am obosit tastatura mult mai mult decât merită subiectul, sper ca măcar înjurăturile de mamă ale suporterilor români să schimbe ceva în bine. Îi asigur pe fotbaliştii români (aceiaşi din prima paranteză) de înaltul meu dispreţ.

Comunismul nu a murit, încă se mai zbate

2009-10-08T12:06:00.000-07:00

Scriitoarea bănăţeană Herta Müller a câştigat astăzi Premiul Nobel pentru Literatură!

În fiecare an, în perioada desemnării prestigiosului Premiu, aştept cu mare interes desemnarea celui pentru Literatură. De fiecare dată când vorbesc cu cineva despre Blaga sau despre Stănescu, nu ezit să amintesc că ambii au fost foarte aproape de a fi primii români laureaţi.
Anul trecut se mândreau unii că Herta Müller ar fi avut cam aceaşi cotă cu Umberto Eco, cotă destul de mică, ce-i drept. Atunci am râs, datorită respectului pe care i-l port celui din urmă. Să fiu sincer, nu sunt mare admirator al operei doamnei Müller. Am citit foarte puţin din scrierile ei şi nu am fost impresionat din punct de vedere literar. Îi prefer pe Rushdie si pe Eco (asta e, se pare că eu nu ştiu să citesc...). Dar poate tocmai această "banalitate" pe care eu o acuz (scrie şi omul ce trăieşte, ce e aşa de special în asta?) să-i fi adus distincţia. Dar când am auzit declaraţia doamnei Herta Müller, la puţine ore după desemnare (cu o modestie sinceră, de parcă şi-ar fi cerut scuze pentu premiul primit), am făcut legătura: spunea că nu ea a primit premiul, ci opera ei! Aşa da, pentru asta, din partea mea, i-aş da acum încă un premiu Nobel, dacă aş fi în măsură - le merită deplin pe ambele...

Dar revenind la Herta Müller, România şi comunism - autoarea a făcut de mai multe ori declaraţii referitoare la clasa conducătoare din România, precum că aceasta ar fi formată tot din cei care "au mai fost şi adineauri", adica înainte de 1989, un sistem care i-a marcat viaţa şi totodată opera, cea pentru care a şi fost astăzi laureată! Acelaşi sistem care ne-a dărâmat ca naţiune, din aproape toate punctele de vedere. Poveştile din sistemul în cauză şocează şi impresionează lumea ceva mai civilizată şi acum, la 20 de ani după, rezultând în premii la festivaluri de film şi acum şi un Nobel. Faptul că scriitoarea este din Germania acum, şi de limbă germană, nu face premiul mai puţin valoros, dat fiind faptul că opera ei este în mare măsură inspirată din acel mizerabil holocaust împotriva locutorilor României, de orice etnie ar fi fost ei. Dacă acestea au impresionat, nu este decât o palmă mare în plus dată "fostului" sistem.

Dar avem o memorie colectivă scurtă, oamenii din sistem sunt încă acolo. Ba chiar mai mult, unii dintre ei (ca sa nu spun majoritatea) au devenit mari anticomunişti, îl şi condamnă uneori, iar o buna parte a intelectualităţii româneşti a fraternizat cu aceştia din urmă. Să nu ne mai mirăm că timp de 20 de ani am stat mai mult pe loc! Ar trebui să privim încet şi spre viitor, fie şi cu cinism şi să condamnăm cu adevărat răul care s-a abătut asupra acestor meleaguri şi care încă mai bântuie.

Săraci, bogaţi, parlamentari

2009-10-06T12:22:00.000-07:00

Am descoperit răul din politica românească! Este politicianul amator de chefuri cu lăutari. Este Gheorghe Ştefan, zis şi Pinalti, primar de Piatra Neamţ, este hăhălăgiul Traian Băsescu, este...morţii mamii ei de treabă!

De două zile mi se arată cum primarul de sub Pietricica îl cinsteşte pe lăutarul de ocazie Florin Petrescu (poate vă mai amintiţi cretinul personaj Axinte, de la Vacanţa Mare), fiind bineînţeles beat. Scandalul pică prost pentru PDL, el fiind şi liderul filialei locale a partidului băsescian.

Nu prea doresc să iau apărarea obscenului partid, dar m-am cam săturat de scandaluri senzaţionaliste, cu diverşi cretini în ipostaze care de care mai idioate, urmate apoi de analize la cald şi la rece. E abject ce fac şi unii şi ceilalţi.

Cum se imbată vreunul, cum face una vreun sex oral, cum trebuie să ne dăm toţi cu părerea. Aşa, de dragul scandalului! Normal că Băse e preşedinte şi mai are şi şanse mari la un al doilea mandat, atât timp cât poporul e mare amator (profesionist, de fapt) de scandaluri.

Ce a făcut Gheorghe Ştefan? A fost la o sindrofie, unde s-a "pus în cap" iar apoi a cântat cu lăutarii, pe care i-a şi plătit după obiceiul împământenit, banu' pe frunte! Atât? Să tot urinezi pe ea dezvăluire, preferam o luare de mită, o şpagă ceva, o deconspirare de mafiotisme...
Aruncă toţi cu rahat şi noroi unii în alţii, urmând ca după alegeri să îşi reia afacerile în linişte. Iar noi rămânem cu imaginea bancnotei lipite pe frunte sau... cu muia, după caz.

Între timp, ne-am mai ales cu un candidat. Anestezistul general al Capitalei, Doctorul Sorin doreşte sa'l "oprescu" pe Băsescu. A găsit acest căutător de funcţii (director de spitale, de campanii, de comisii, parlamentar, primar) a găsit o nişă pe "piaţă", şi anume Cetăţeanul Scârbit. Căruia i se şi adresează. Problema Oprescului este că şi el la rândul lui face parte din sistemul care a provocat scârba electorului. Oricum, este probabil cel mai puternic contracandidat al Basescului, fiind oarecum o copie a acestuia. Nici unul, nici celălalt nu prea au făcut nimic bun prin funcţiile pe care le-au ocupat. Doar nişte aroganţe, nişte şmecherii, simulări de şarm şi personalitate puternică.

Şi a mai fost şi bătrânelul acela weekendul la Sânnicolau Mare, care l-a convins finalmente pe Marinar să ne onoreze cu o candidatură. Cu toată stima, sper să îi plătească Băse pensia cel puţin la fel cum urmaşii ăstora de acum le-o vor plăti lor, în timp ce vor achita şi megadatoria către FMI.

Una peste alta, singurul lucru care m-a impresionat în ultimele zile pe plan politic au fost cuvintele pline de adevăr ale lăutarului, precum şi setea cu care Gheurghe Ştefan i-a plesnit ăluia bancnota pe chelie:

Lumea asta, cât e de mare
Unii bogaţi au miliarde
Dar mulţi sunt, Doamne, nefericiţi
N-au bani, nici casă, nu au servici

Dar poate va veni o zi
Când soarele va răsări
Şi va-ncălzi cu raza lui
Şi inima săracului
Atunci vorm fi cu toţii fraţi,
Şi cei săraci şi cei bogaţi
Poate nu ne vom mai duşmăni
Şi fericiţi cu toţi vom fi

Răniţi de soartă, sunt prin spitale
Fără de mâini, făr' de picioare
Cei fără ochi sunt în Guvern
N-au cum să vadă acest infern.

Şi atunci când vom muri
Ce diferenţă va mai fi?
Săraci, bogaţi, parlamentari
În faţa morţii suntem egali.

Bagă Lăutare!!!

Sânge să curgă

2009-09-30T06:43:00.000-07:00

"Da! Da!", cam asta am exclamat în gând acum câteva minute când, aprinzând tembelizorul, am fost primit de ecran cu urlete, îmbrânceli şi tentative de pumni. În imagine, senatorul-culturist Marius Marinescu (oare el măcar mai ştie din ce partid face parte, cu atâtea schimbări de tabere?), lovea aerul cu pumnii şi un caiet facut sul iar nişte oameni de ordine (depăşiţi în gabarit de domnul Marinescu) încercau să-i rupă sacoul altui distins politician, Coooodriiiiiiin Ştefănescu.
Meciul se desfăşura în primăria Capitalei, la o şedinţă a Consiliului General, pe care cei doi politicieni cu gura mare au încercat să o întrerupă.

În mod normal, ar trebui acum să îi condamn pe cei doi politicieni-golani pentru modul de exprimare, nefiind la prima lor abatere (Marinescu + Bogdan Olteanu, Marinescu + Anca Constantinescu etc). Dar de fapt, ei sunt singurii sinceri de pe scena politică românească. E clar că e vorba doar despre o jalnică împărţire de bani, fie local sau central, care nu mulţumeşte pe nimeni vreodată, vorba lu' maică-mea, "pe ăştia nu-i mai satură Dumnezeu!" Cei doi au intrat cu surle şi trâmbiţe în şedinţă, unde era plin de fosti colegi de-ai lor, pe motiv că consilierii (nu e cacofonie, e tristul adevăr!) ar face afaceri imobiliare. Ei nu mai spune! Chiar se ocupă cu aşa ceva?!

Da, după ce 4 ani de zile am aşteptat ca Basescu să-l lovescă pe Tăriceanu la operaţie (sau invers, după preferinţe şi localizarea intervenţiei chirurgicale), ambii ne-au cam dezamăgit. Poate acum vor fi mai inspiraţi Băsescu şi Geoană şi vor trece de la declaraţii la fapte. Aşteptăm cu nerăbdare o confruntare publică în campania de toamnă, între deţinătorul titlului de Preşedinte şi pretendentul la titlu. Ar trebui întâi un turneu play-off între doritori, urmând ca cel mai bun (bun? hehehe) să se bată cu preşedintele-jucător într-un meci cu centura pe masă. Posibil ca lupta să se termine cu descalificarea ambilor luptători, pe motiv de potcoave de cal în mănuşi, că ţara oricum nu o mai conduce nimeni.

Mizeria în care ne afundăm e din ce în ce mai mare, în timp ce alte ţări, mai slab dezvoltate (go Germany, go!) anunţă timid ieşirea din criză, în vreme ce alor noştri le arde de declaraţii incendiare, glume proaste, mofturi de fată mare (scuze fetelor!) şi, când rămân fără argumente (au avut vreodată??), ne arată că nu posedă măcar pregătirea de bază din curtea şcolii.
Aşteptăm vărsările de sânge electorale şi să nu uităm: cearta fără bătaie e ca nunta fără lăutari!

România în război

2009-09-21T04:08:00.000-07:00

Da, fraţi şi surori! Suntem beligeranţi. Doar că de data asta nu mai trebuie să ne sărutăm copiii şi fraţii pentru ca apoi să murim pe un front al dezrobirii neamului. E mult mai simplu. Nu avem nici măcar nevoie de arme. Sau de vreun duşman.
"Doamne ajută!" Cam asta îşi zice Românul cânde se urcă la volan şi porneşte pe un drum în afara localităţii, de unde se poate întoarce acasă ciung sau în coşciug; ca de pe front. De multe ori scenele care ne înfăţişează adevărate măceluri pe străzi depăşesc nivelul de sânge vărsat în zilele noastre în războaiele high-tech televizate, cu rachete inteligente şi mai ştiu eu ce invenţii menite să reducă numarul de victime colaterale. Nu tată! La noi pe străzi nu există pasarele, să nu cumva să se înmulţească gloata, pentru ca apoi să ceară şi mai mulţi salarii, pensii, servicii medicale. Ca să nu mai vorbim de restul infrastructurii, şi ea ca şi inexistentă.
Nu este o noutate că avem drumuri puţine şi proaste. Autostrăzi - nu, drumuri expres - nu, pasaje de cale ferată suficiente - nu, pasarele - nu, drumuri naţionale şi judeţene fără gropi - nu şi enumerarea poate continua până mi se strică tastatura, care e noua de altfel, aşa că mai durează.

Dar, pe lîngă insuficienţa infrastructurii din ţară, avem o altă problemă, cel puţin la fel de gravă: noi! Noi suntem cei care nu avem destul simţ de conservare, încât să nu "îî dăm în gură" la biata maşină, blestemată în două rânduri: mai întâi slobozită pe şoselele româneşti iar apoi condusă de un participant autohton la trafic. Cauza principală a accidentelor este viteza. Combinată cu toate celelalte lipsuri. Dar suntem un popor de schumacheri, ne place să îi punem pe ceilalţi în încurcătură, claxonând atunci când nu merg suficient de repede. "Uite şi la ăsta, doarme la volan", grăim atunci când cineva nu are aceeaşi relaţie cu timpul şi graba ca şi noi. Da, şmecheria e mare în ţărişoara noastră. De aici şi numărul mare de tineri care îşi dau duhul pe străzi. Cum să "fuţi şi tu o tipă bună", dacă nu forţezi limitele Loganului luat de părinţi în leasing sau rate? Mai bine mori sau mori încercând. Ca să nu mai vorbim de sutele de cai-putere din mâinile celor cu portofel mai sănătos, dar obraz îndeajuns de subţire încât să nu facă un curs specializat pentru piloţi (disponibil pe piaţă, la preţul unui set complet de jante "d'alea din aluminiu, de se învrârt şi când stai pe loc").
Suntem în mare parte nişte măgari neinstruiţi. Habar nu avem ce e aia o trecere de pietoni, deşi ne facem cumparaturile la Szeged, Viena, Milano, Barcelona, dar nu am observat că acolo fraierii ăia de occidentali se opresc la trecerile de pietoni chiar şi atunci când o singură persoană se află pe trotuar. Nu de alta, dar poate sara baba în faţă şi o plătesc ca nouă. Deci tot din egoism ar trebui să fim mai atenţi, dar nu suntem. Ne tratăm unii pe alţii cu aceeaşi lipsă de respect, cu care şi instituţiile statului ne tratează pe nou - că doar şi ei sunt din popor. Nemernicia noastră e mai apoi dublată de nemernicia autorităţilor, care ne dau o amenda, o suspendare de trei luni şi eventual o pedeapsă cu suspendare, atunci când dă ghinionul peste noi şi o facem lată (la propriu şi la figurat).
Orice amendă pentru viteză e motiv de laudă, nu dosar penal. Din câte ştiu eu, depăşirea cu 30 (sau sa fie 300?) km/h a limitei vitezei legale se pedepseşte cu închisoarea în ţări mai slab dezvoltate ca noi, cum ar fi Suedia, SUA, Australia. Parcă şi la noi scrie ceva de genul acesta în codul rutier. Viteze de ordinul a 200km/h nu au ce căuta pe străzi publice în condiţiile actuale româneşti. Ieri am văzut cum o elegantă şi suavă domnişoară a fost prinsă de poliţiştii răi cu radarul la aprox. 200km/h, iar ea, după ce a primit o suspendare de 3 luni, a declarat că doreşte să achiziţioneze un motor mai puternic. Mai are rost să spun că este posesoare de permis de doar un anişor iar în urmă cu 2 luni a făcut un accident tocmai din cauza vitezei? Normal că nu are, că doar nu are cine să o oprească. Îi spuneam unui prieten că ar trebui reglementat/interzis cumpăratul de bolizi de către persoane neavizate, şi mi s-a răspuns că ar fi o măsură fascistă.
Aşa este! E democraţie, facem ce vrem, mergem cu 500 "la oră", dacă ne tin balamalele şi buzunarele. Dar poate şi cei pe care îi omorâm ar vrea să facă ce vor în continuare, fără să îi oprim noi din drum? De fapt, pentru morţi nu există democraţie, măcar au murit democraţi, în timp ce un bou se manifesta liber.

Până la drumuri mai bune, "cu Dumnezeu înainte!"

Publicul este satisfăcut!

2009-09-16T15:40:00.000-07:00

Poate că nu zice nimic, dar ansamblul vocal-instrumental (şi nu numai) german Rammstein a lansat ieri un nou videoclip. Piesa se numeşte "Pussy" şi va apărea pe noul lor album, ce va fi lansat cu surle, trâmbiţe şi prezervative undeva luna viitoare.

În fine, nu mai au ei feelingul din tinereţe şi nu mai degajă forţa care i-a consacrat în anii '90, dar vreau să arunc vreo trei vorbe despre videoclip. Anunţau ei pe site (apropo, urăsc casele de discuri, din n motive) că va fi un clip şocant, versuri care abundă în clişee şi toate cele. Şi am vizionat astăzi clipul. Melodia este undeva la graniţa dintre mediocritate şi "bună de dat din cap" iar clipul este...fantastic. Nu impresionează prin absolut nimic, e o înşiruire de scene cu tipe care de care mai dezbrăcate, insinuând ceea ce de fapt publicul îşi doreşte.

Departe de mine gândul de a face o analiză a acestei opere.
Mediocritatea făţişă a creaţiei în cauză reprezintă de fapt tot ce are mai bun de oferit industria muzicală în ziua de azi (mă refer la acest josnic mainstream), şi anume: sex!
Mai toate tipele din showbiz, fie ele de la noi sau de pe alte meleaguri mai comerciale, ne prezintă de fapt strict sex, insinuări sexuale, mai mult sau mai puţin explicite. Un tip cu o tipă se ling şi se freacă unul de celălalt iar între scene, respectiva domniţă onorabilă se crăcănează mai ceva ca la o naştere de gemeni siamezi. Un alt clip miţo arată pe o cucuoană, care a trecut şi prin Timişoara, frecându-şi clitorisul de zăbrelele unei cuşti metalice. Şi pot continua cu o sumedenie de exemple, difuzate 24 din 24. Cam asta ar fi oferta comercială a posturilor de muzică.

Şi, revenind la videoclipul nou al celor de la Rammstein, faptul că acesta evoluează de la nişte scene deja cuminţi, în care nişte domnişoare îşi ating trupurile suave, până la finalul în care membrii formaţiei ejaculează pe dânsele, nu face altceva decât să ne arate că acesta este următorul pas în muzica comercială (să nu-mi fie iertată cacofonia). Ce rost mai are să ne minţim cu muzică, concerte live etc., când spectatorii de fapt abia aşteaptă să se iţească undeva "din greşeală" vreun sfârc, vreo labie sau chiar nişte fluide vesele?

http://www.visit-x.net/rammstein/

Educaţi prost!

2009-09-14T05:25:00.000-07:00

Tradiţionalul 15 septembrie a venit anul acesta precoce, nerabdător, cu o zi înainte decât obişnuit. Suntem pregătiţi să ridicăm educaţia din România pe noi culmi - acelea din bancurile clasice "culmea prostiei, culmea etc". Poate ne vom doborî chiar propriile recorduri în materie de învăţământ. Recordul la abandon şcolar, analfabetism, investiţii insuficiente, şcoli în paragină, absolvenţi şcoliţi în ţară care produc şi gândesc apoi pentru alte ţări, dar şi alt record, de care eu sunt deosebit de mândru - cel conform căruia am fi ţara cu cei mai proşti elevi, din prisma capacităţii de înţelegere a unui text.

Reforma învăţământului...
Aceste două cuvinte alăturate au devenit aproape la fel de utilizate în România ca şi "pizda mă-tii". De 20 de ani încoace, învăţământul românesc se reformează. Şi programul lunar al NASA a durat mai puţin. Noi probabil că vom ajunge direct pe Marte. Cred că cea mai bună reformă ar fi renunţarea la toate reformele din '90 încoace şi revenirea la stadiul de atunci. Sistemul de accedere în treptele de învăţământ trebuie să fie unul clar şi mai ales stabil în timp. Nu putem schimba în fiecare sezon sistemul de promovare şi admitere. Propunerea mea ar fi reîntoarcerea la sistemul prost şi comunist din anii predecembrişti sau, mai bine, copierea directă şi fără echivoc a unui sistem consacrat pe alte meleaguri (soluţie valabilă şi în alte domenii, dacă nu chiar toate). Desigur, asta ar însemna asumarea eşecului şi noi ştim multe, dar numai să ne asumăm responsabilităţi nu.
Cat despre Cercetare, România este o ţară aflată în lichidare, dat fiind faptul că fondurile pentru cercetare sunt fie insuficiente, fie blocate. În concluzie: nu mai cercetăm, nu evoluăm! Vorba lui Nichita (prea puţin studiat, fie vorba): "Salut, murim!"

Desigur nu doar Androneasca, Adomniţei, Miclea, Hărdău, Marga, Maior (să mă ierte cei pe care i-am uitat...) se fac vinovaţi pentru situaţia execrabilă în care ne aflăm. Şi nu or fi nici Boc sau Bombonel de vină că ai noştri tineri nu mai deschid cărţi. Am avut studenţi anul trecut care nu ştiau să formeze pluralul, ceea ce probabil îi califică pentru un post de europarlamentar. Sunt curios dacă aceştia ar fi ştiut mai multă geometrie, trigonometrie sau măcar limba română dacă Învăţământul ar fi primit 20% din PIB.

În altă ordine de idei, oricât de comunist ar suna, sunt total împotriva existenţei învăţământului particular. Cel puţin nu în condiţiile actuale. Se poate ca în România să avem a doua universitate ca număr de studenţi de pe Continent (300.000 - go Spiru Haret, go!)? Da, o fi democraţie şi capitalism, dar ne lipseşte un cadru legislativ şi o monitorizare serioasă pentru a fi în stare să asigurăm un astfel de învăţământ. Consider acest sistem educaţional privat vinovat pentru decăderea învăţământului universitar românesc. Studiile universitare au devenit ceva derizoriu, ce poate fi cumpărat. Facultăţile au devenit un fel de consignaţii, ca să nu le zic boutique-uri, chiar şi cele de stat. Universităţile private sunt creatoare de inflaţie: statul nu mai are controlul asupra numărului de absolvenţi dintr-un anumit domeniu şi aşa ajungem să avem licenţiaţi în drept care ne fac cafele prin birouri, licenţiaţi în marketing care împart fluturaşi. O soluţie ar fi poate ca doar instituţiile statului să poată oferi, prin examen, diplome, iar cine vrea să studieze privat să fie liber să o facă, dar să vină să îl controleze nenea Statu' dacă vrea şi diplomă. Mai simplu: pregătirea să poata fi privată, dar nu şi obţinerea unei diplome. Complicat, nu?

Am asistat în acest sfârşit de săptămână la o întâlnire de 40 de ani de la absolvirea Facultăţii. Oameni care au fost educaţi în sistemul socialist, au lucrat jumătate din carieră în comunism iar apoi au atins maturitatea profesională în capitalism. Au trăit practic într-o simetrie a celor două sisteme: copilaria+20 de ani în prima perioadă şi 20 de ani + pensia în perioada postrevoluţionară. Am observat că nimeni nu s-a plâns în vreun fel de cele două sisteme şi, deşi au fost printre ei senatori, prefecţi, consilieri sau oameni care au lucrat la aceeaşi firmă o viaţă întreagă, cele mai importante realizări erau cele personale - familie, copii, nepoţi. Mai mult ca sigur acesta este secretul: să ne plângem mai puţin şi să lucrăm mai mult. Sau doar să facem copii, că are cine să-i educe! :D

Atentatul care a dezmorţit lumea.

2009-09-11T05:29:00.000-07:00

Şi se împliniră astăzi 8 ani de la "september eleven" - sintagma care a devenit deja un brand, un clişeu care ne aduce aminte ca lumea e împărţită doar în "buni" şi "răi". Fiecare dintre noi, bineînţeles, trăim între cei buni şi suntem convinşi că îi vom bate pe ceilalţi de o să-i ia mama dracului.

Cu toată suferinţa cauzată şi făcând totodată abstracţie de la diverse teorii ale conspiraţiei, trebuie spus că lumea abia a aşteptat acele atentate. Devenise deja plictisitor, lumea părea că se îndreaptă sigur spre democracy, preşedintele Clinton desena grafice cu un an înainte cum SUA vor rămâne fără datorii prin anul 2014 (suntem încă în grafic), dar a venit Bushulică şi a stricat tot, i-a supărat pe musulmanii cei răi şi au dărâmat nemernicii turnuleţele. Se zice că ar exista un ciclu - o data la cîteva generaţii, omenirea îşi pierde raţiunea, cum se întâmpla în anii 1914 şi 1939.

Trebuie să recunoaştem că lumea este avidă de a participa la evenimente măreţe, istorice. Ce am fi fost noi astăzi în istorie fără acel 11 septembrie? Era "Pearl Harbour" al generaţiei noastre - idioată comparaţie. Nu e vorba că ar fi fost mai bine sau mai rău, dar am fost clar marcaţi de eveniment. Între timp au fost declanşate două războaie împotriva Răului, acel Rău care cu 20 de ani înainte era al dracului de bun (mujahedinii şi Saddam), care înghit resurse şi mai ales vieţi şi astăzi. Pretextele şi explicaţiile regimului Bush au fost penibile, de la Axa Răului şi arme de distrugere în masă, până la nevoia de eliberare a popoarelor asuprite de regimuri nedemocratice. Aşteptăm şi astăzi să se pornească lupta pentru eliberarea poporului Chinez de sub jugul comunist...

Hai să fim serioşi! Nişte puternici şi bogaţi se bat pentru resurse şi zone de influenţă iar gloata e divizată şi controlată. În fine, citeam azi într-un ziar central cum că nici Al-Quaida nu o duce prea bine, i-o fi afectat criza şi pe ei, că nu au mai fost decât puţine atentate în ultima vreme. Păi se poate aşa ceva? Nu e nimeni să-l dea jos pe Bin Laden şi să vină altul care să facă treabă serioasă? Cum au făcut americanii, a venit Hussein Obama şi le-a adus tuturor change (în traducere, "mărunţiş"), trimis de Dumnezeu-Allah-Iahwe spre isterizarea maselor (remember 2008, world? Cum se adunau freneticii prin oraşele lumii ca să....ca să ce?). Riscăm să cădem în alt anonimat istoric, dacă nu se întâmplă din nou ceva notabil.

fiat "show", pereat mundus!