Azi, despre porci

La sosirea mea în Germania, un scandal politic zguduia ţara şi împărţea opinia publică. Ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, era acuzat de plagiat în lucrarea de doctorat. Ţin să precizez că în Germania titlul de doctor nu este cerinţă pentru accederea la o funcţie de ministru. Pe deasupra, cel vizat, un politician tânăr, modern, carismatic şi cu o mare popularitate în rândul populaţiei, văzut de mulţi (insclusiv subsemnatul) ca viitor Cancelar. În urma scandalului, zu Guttenberg demisionează din funcţie şi renunţă şi la titlul de doctor, deşi investigaţia în acest e departe de a se fi terminat. Culmea, popularitatea acestuia înregistrează o uşoară creştere (a se citi exact cu paranteza anterioară). Deşi chestiunea era una de ordin academic, publicul -în mare parte neposesori de doctorat sau măcar diplomă de studii superioare- a vuit. Au existat proteste care cereau demisia ministrului, ba chiar şi manifestaţii în favoarea acestuia, toate cu implicaţiile de rigoare - demonstaţii cu bannere pe străzi, clipuri funny pe youtube etc.

Revin la patrie: Adrian Severin, fost ministru de externe, actual europarlamentar, fors vice-primministru, deţinător fost sau actual de o droaie de funcţii publice, politice, titluri academice, pulencur şi aşa mai departe, a fost momit de jurnaliştii unei gazete britanice (pe care a încercat dumnealui să o discrediteze, The Sunday Times, crezând că doar el ştie engleză şi că e printre puţinii românaşi care au făcut poze la Buckingham...) cu o mică atenţie. Scandalul pobabil îl cunoaşteţi, alţi doi momiţi europarlamentari, un austriac şi un sloven, şi ei foşti miniştrii etc., şi-au anunţat demisiile; austriacul a făcut-o imediat, retrăgându-se şi din viaţa publică, slovenul o zi mai târziu iar românaşul...încă se ţine tare, să fim mândri de el. Îniţial şi-a turnat cică el cenuşă pe bostan, autosuspendându-se din conducerea partidului (PSD. Pupa-ne-aţi fundurile, în felul urmăror: o bucă PSD, cealaltă PDL iar PNL cu UDMR să lingă unde apucă şi ei). Preşedintele şi conducerea Parlamentului European au cerut demisia Adrianului din Parlament. Apoi s-a trezit şi Mucul Titulescu, măritat în funcţia de şef de partid, să îi ceară demisia atât din partid cât mai ales (sau invers) din Parlament. Atunci porcotania s-a răţoit la şeful de partid, apoi a urlat cât de influent, şi incomod e el de vor să conspire Europile împotriva lui. În traducere pentru proşti (din care face parte şi subsemnatul): "Băi indolenţilor care sunte-ţi voi indolenţi! Voi ştiţi câte costă un loc de ieuroparlamentar? Băga-v-aş încă o moleculă de hidrogen în apa de nesimţiţi care îmi cereţi voi mie, mare om politic care a făcut ceva pentru ţara voastră de căcaţi, să demisionez!"

Şi mai sunt şi unii care cică îi recunosc meritele? Care merite, să-mi fie iertat? Meritul că a făcut parte din mai toate Legislativele de după 89, că a stat comod în funcţii din care nu a făcut NIMIC şi în afară de nişte scandaluri şi bâlbe, a făcut doar umbră pământului, o umbră din ce în ce mai grasă. Un om, care ca mulţi alţii, ajunşi "elite intelectuale" pretinde nişte bani for free cu aceeaşi nonşalanţă cu care un medic cere spagă de la pacienţi. Doar că medicul salvează vieţi. Valoarea ştiinţifică, academică sau capacităţile unui om, nu garantează că acesta nu poate fi un nemernic şi un netrebnic în acelaşi timp! O lichea şi o scursură care crede că totul i se cuvine, doar pentru că a absolvit el şcoala potrivită, s-a născut în familia în care trebuia şi a profitat de sistem la momentul oportun. Astfel de oameni sunt infiltraţi peste tot în ţărişoara noastră. Nişte elite jegoase care demonstrează încă o dată acurateţea Experimentului Piteşti.

Revenind la sinistrul mare om politic, problema nu este că poate a luat mihttp://www.blogger.com/img/blank.giftă la viaţa lui (lobby băi, ca să fie legal!) sau că a dat din coadă la mirosul unor bani gratis şi necuveniţi, ci lipsa de onoare; astel că el, ca om politic, trebuie spulberat!

Închei, ca şi altă dată, cu vorba maică-mii : Pe ăştia nu-i mai satură Dumnezeu!

Europarlamentar român în exerciţiul funcţiunii:


Şi o dedicaţie pentru unii politicieni de mare valoare, intelectuali remarcabili, din partea unor alegători neînsemnaţi:

Ungurii's de vină! Muie Băsescu! (2)

Ieri fu ziua maghiarilor de pretutindeni, ocazie cu care le urez tutoror multă înţelepciune şi desăvârşirea ca neam!

Un dement a spânzurat ieri o păpuşă care îl reprezenza pe Avram Iancu...Un gest tâmpit; cu toate că am o mare doză de sânge maghiaro-secuiesc în vene, pe lângă cel românesc, mi se pare cu atât mai stupid. Adversitatea istorică dintre români şi maghiari este cunoscută, greu rezolvabilă şi necesită multă înţelepciune. Poate chiar înţelepciunea bunicului meu care şi-a lăsat fata să se mărite cu un român, tocmai la ei în HARCOV şi nu făcut vreodată în viaţă o remarcă agresivă faţă de naţia care i-a "ocupat" ţinutul secuiesc natal. Şi ţin să anunţ toţi presupuşii iubitori de patrie, că înainte să urle că bozgorii vor să ne fure Ardealul, deşi nu prea au idee care sunt asemănările şi diferenţele dintre ARDEAL şi ŢINUT SECUIESC, dintre un politician UDMR şi unul care pur şi simplu s-a născut el ungur, ar fi frumos să facă şi el ceva pentru acest Ardeal şi acel Ţinut Secuiesc. Borsec, canalul Bega navigabil, uzinele de la Reşiţa, pădurile din Harghita şi multe altele care făceau mare cinste cândva acestor zone disputate, au fost distruse tocmai în timpul stăpânirii româneşti a Ardealului şi Banatului oricât de patriot aş fi, trebuie să recunosc că nemernicia politicienlor români şi trădarea neamului de către aceştia au fost cele care ne-au dus astăzi în situaţia aceasta. Şi prin "polticieni români" mă refer şi la cei de etnie maghiara, divizia ungurească a Securităţii, cunoscută publicului larg sub pseudonimul UDMR.
Ţin să anunţ toţi prietenii mei maghiari că Războiul s-a cam sfârşit, au pierdut, la fel cum am pierdut şi noi aştia de mai la est, ne-am ales cu un teritoriu care v-a aparţinut politic, cu sau fără presiune armată sau domnii strălucite. Din păcate pentru ambele popoare, Ungaria Mare şi România Mare au cam pierdut războiul şi au cam trecut peste 60 de anişori de atunci. Csibike, dake tu dei foc la un papuş, nem kaps az Erdely! Cât despre vehemenţa cu care majoritatea românilor condamnă autonomia Ţinutului Secuiesc, mi se pare altă denaturare a adevărului. Secuii şi ungurii sunt autonomi, învaţă în limba maternă, vorbesc pe limba maternă, au cam toate drepturile pe care poţi să le ai dacă eşti de o etnie şi o cultură civilizază în cadrul unei societăţi civilizate moderne. Un politician iscusit le-ar da şi o hârtie oficială în acest sens, autonomia neînsemnând independenţă. Cu reguli stricte însă! Poate soluţia nu este o descentralizare totală ci tocmai un stat cu o putere centrală puternică, dar totodată un stat federal. Ar fi multe de discutat despre o federaţie, majoritatea ar fi împotrivă. Eu nu am de gând acum decât să dau câteva nume ca argument, nume de state federale puternice: Elveţia, Germania, SUA, Brazilia ;)

E normal oarecum ca ungurii şă tânjească după vremuri apuse. Anormal mi se pare însă că românii în ziua de azi, poate sincer sau poate de frică în marea lor majoritate, nu tânjesc după Bucovina şi Basarabia! Pe cele două le-am pierdut printr-un eşec militar marcat însă de multă lipsă de inspiraţie şi inteligenţă politică. Însă şansele ca măcar Basarabia să revină patriei sunt infinit mai mari decât cele prin care s-ar desprinde în următoarele sute de ani Ardealul de ţară. Să fim un pic inteligenţi, porcii ştiu doar să grohăie, nu şi să urască.

PS: Constat că politicienii din opoziţie pun accent pe cele întâmplate de ziua maghiarilor ieri în lupta contra Guvernului. Dacă măcar un singur român astăzi a spus "futu-le mama lor de unguri" cu referire la ungurii din România, atunci ţin să vă anunţ că Băsescu a avut dreptate: mass-media este un factor de risc pentru siguranţa naţională!

Poliţie băi!

Nu mi-am ascuns niciodată relativa simpatie pentru Partidul Republican din Statele Unite, simpatie şi nimic mai mult. Şi asta în dauna Democraţilor, priviţi cu simpatie de mulţi aşa-zişi intelectuali de stânga din Europa şi implicit România, cu tot socialismul lor trompetat, oameni cărora le-aş sponsoriza e excursie (dus) în Coreea de Nord, să simtă pe pielea lor binefacerile socialismului, fără să îl confund aici complet cu frumosul şi stupidul comunism. E frumos să porţi tricou cu Che Guevara şi alte însemne comuniste când ai apă caldă, magazine cu rafturi pline şi dreptul de a protesta împotriva idioţilor de guvernanţi.

Alta era însă ideea de astăzi. Deşi aş mai plesni una despre mesia cel negru Obama, văzut ca salvator al SUA şi implicit al întregii planete doar pentru că a avut un marketing agresiv care a umplut inimile naivilor planetei cu simpatie şi speranţă ieftină, fără fond şi, mai ales, nejustificată, după cum se poate constata la momentul de faţă. După alegerea Obamei am spus că toată lumea e de acord că Bush a fost un idiot dar, după 4-8 ani de Obama, va fi reabilitat şi chiar privit cu simpatie peste ani ;)

Şi revenind la ideea cu poliţiştii: Guvernatorul republican al statului american Wisconsin, Scott Walker, se află în centrul unei dispute destul de violente, datorită planului de măsuri menite să combată, amelioreze şi să rezolve criza financiară. După cum era normal, nu toată populaţia a acceptat cu braţele deschise aceste măsuri, s-a ajuns la proteste, opoziţia (Partidul Democrat) se organizează şi se alătura populaţiei, instigă etc. Nu voi insista cu povestea, este disponibilă în presă. Scurt: clădirea Capitoliului din Madison, Wisconsin este închisă publicului prin ordin judecătoresc. Reprezentanţii democraţi protestează în faţa Capitoliului iar unul dintre ei, Nick Milroy încearcă să intre în clădire. Poliţia îl ia în primire şi dă cu el de pământ. Democracy futui! Păi da, or să sară acum toţi dreptacii drepturilor omului, că a tăbărât miliţia pe un cetăţean protestatar. Ei bine, dêmos are judecători, ordinul judecătoresc este păzit de către gardian, poliţistul. Şi NIMENI nu este mai presus de lege, nici măcar un polician ales de acelaşi popor.

Şi parcă ne duce gândul la ţărişoara noastră, prin comparaţie. Eu nu cred că poliţistul ăla are o leafă fantastică, nici prea bine văzut nu este de restul populaţiei, dar şi-a făcut meseria. Şi poporul are dreptul să protesteze, atâta timp cât nu încalcă legea, menită să îl apere pe el, cetăţeanul, chiar şi faţă de propria persoană. Vadim Tudor a făcut acum vreo 2 luni un mega scandal televizat, încălcând un ordin judecătoresc, sfidând autorităţile statului. Poliţiştii au avut aceeaşi reacţie precum o balegă de pe stradă când treci pe lângă ea. Acum vreo 4-5 ani, 2 bătrâni au refuzat să respecte o decizie judecătorească şi au fost arestaţi şi condamnaţi...