Democratia feudala

Au trecut 20 de ani de democraţie românească. Unii ar spune chiar neo-comunism sau capitalism sălbatic. Toţi au dreptate!

Nu voi face o analiză a democraţiei mioritice acum în prag de sfârşit de an. În ţară sunt cam 20 de milioane de analişti, mai buni sau mai proşti, prin urmare ne confruntăm cu o inflaţie şi pe acest segment. Mă voi bucura în schimb de libertatea câştigată la Revoluţie şi voi începe a sudui pe toţi cei care îmi vin în minte acum de sărbătorile creştineşti:

1. Votanţi: ne plângem de ani de zile de pensii, salarii şi condiţii în general. De ce nu am fost în stare să votăm atunci altceva decât Partidul? Nu este trist că 5 milioane de oameni (naivi, fraieri sau de bună/rea credinţă) au considerat că Băsescu trebuie să rămână preşedinte. La fel de puţin trist este ca alte 5 milioane (idem paranteza anterioară) au considerat că Geoană trebuie să ne prezideze. Trist este însă că 10 milioane de români nu au fost în stare să voteze dracului pe altcineva, sa gândească out of the box, sau măcar să nu uite! Acelaşi partid, FSN, ne conduce de 20 de ani! Şi a fost bine? Am uitat anii 90 aşa de repede? De ce nu am fost în stare să ne dăm seama de nemernicia celor care ne-au condus şi de fiecare dată i-am repus pe scaune, prin rotaţie sau nu? Toţi cei care sunt în funcţii de conducere-responsabilitate naţională/locală în acest moment, executiv sau legislativ, au demonstrat cel puţin o dată cât sunt de incapabili sau rău voitori. Şi totuşi noi i-am validat!
Primei categorii îi urez din suflet ca noul an să NE aducă măcar un gram de înţelepciune în plus!

2. Politicieni: Am greşit anterior spunând că atitudinea celor 10 milioane este tristă. Adevărata sciziune nu este între cetăţenii care au încercat să voteze ceva. Trist este atunci când aceşti alegători se mai şi ceartă între ei. Ca şi cum unuia acum îi este mai rău din cauza votului exprimat de către celălalt. Cât se poate de greşit! Sciziunea în România este cea dintre cetăţeni şi politicieni! Clasa politică este una de natură feudală: un cetăţean poate fi eligibil doar este "de-al cuiva". Acel careva este în primul rând partidul, dar trebuie totodată să fie fiul cuiva, sau macar vreo rudă sau apropiat. Dacă veţi studia vreodată cercurile în care se învârt oamenii politici, veţi constata că există o reţea vastă de elemente interconetate, cu legături care pornesc de la grade de rudenie, cumetrii şi relaţii de afaceri (business, cum ne învaţă oamenii de afaceri de succes, care au avut inspiraţia şi genialitatea de a lucra cu "statul", nu ca noi, idioţii care nu am fost în stare) şi veţi constata că pardidele de fapt nu există, decât acel Partid unic. Nici nu mai are sens să vorbesc şi despre puternicele legături cu trecutul comunisto-securist. Poate asta nici nu ar fi o problemă aşa de mare, dacă dobitocimea plătitoare de impozite ar beneficia de infrastructură rutieră, medicală, şcolară, adiministrativă, de afaceri etc. , măcar la nivelul a 30-50% din media statelor UE. Cine a petrecut puţin timp în alte tări europene este nedrept dacă spune că ne putem măsura cu acestea la nivel de infrastructuri. Şi totuşi aceşti politiceni sunt încă pe scaunele lor, foarte puternici şi, de cele mai multe ori, obscen de bogaţi (prin relaţiile mai sus amintite). Asta ar trebui să ne pună un pic pe gânduri.
Celor din a doua categorie le doresc un gram de bun simţ pentru noul an şi le transmit şi urarea strămoşească: futu-vă muma-n cur!