Vă bucuraţi de libertate?

Revenit în ţară în Ajunul Crăciunului, nu am putut constata care a fost acoperirea în media a chestiunilor legate de Revoluţia din 1989, decât în mediul virtual, unde nu ma pot plânge de ce am văzut, chiar dacă am dat şi peste destule porcării. Totuşi televiziunea are încă o importanţă mare şi un impact major asupra populaţiei, şi aş fi preferat să aud că au fost multe emisiuni dedicate evenimentelor din decembrie 89. Mi s-a spus că, de exemplu, la protv "au zis" printre câteva ştiri puţin despre marşul de comemorare din Timişoara. Ca timişorean, anticomunist şi om destul de strâns legat de ţară şi locurile natale, pun destul de mult preţ pe tot ce a însemnat decembrie 89.

Am auzit vorbindu-se în schimb destul de mult despre regretarea lui Ceauşescu şi a comunismului. Cică 60% dintre români s-ar afla în această situaţiune. Din câte ţin minte, aproximativ acelaşi număr s-a prezentat şi a votat şi în turul 2 al alegerilor trecute. Acel tur, în care au candidat 2 "adversari" provenind din rândurile celor 2 partide care acum 20 de ani formau împreună FSN, formaţiunea care a confiscat revoluţia, a umplut structurile statului nou "democrat" de foşti securişiti care sunt tot acolo şi în ziua de azi! Păi futu-vă muma-n cur în a doua zi de crăciun, adică voi votaţi căcat de 20 de ani încoace, de multe ori pe ulei şi zahăr, ştiţi bine că oamenii ăia sunt aceeaşi "de pe vremuri", că proşti nu sunteţi, doar nesimţiţi şi leneşi!

Vă place să staţi la cozi la hypermarket? Să cumpăraţi cu salariile astea de rahat cu care cică "murim de foame" cozonaci gata făcuţi, plasme în rate, ipoade, playere, hartie igienică frumos mirositoare şi apoi să înjuraţi guvernul pentru că benzina e scumpă, uitând că acum 21 de ani nu aveaţi voie să cumparaţi benzină, asta în cazul în care eraţi printre norocoşii care ajungeau la rând să cumpere o Dacie? Vă place, pentru că altfel nu v-aţi înghesui! Ei bine, au existat "câţiva" români, majoritatea tineri, care îşi doreau şi ei să asculte muzică, să stea la coadă să poată alege din magazine fără să se simtă umiliţi, să mănânce portocale sau să vadă şi ei Germania, eventual să şi lucreze acolo, ca să îşi cumpere şi ei o maşinuţă, ca în filme, şi au plătit cu viaţa acest vis!

Mi-e scârbă de oameni care uită repede, mi-e scârbă de faptul că sunt compatriot cu 60% dintre compatrioţii mei, dar sper totuşi deşteptarea lor şi sunt dispus să îi iert dacă va fi vreodată cazul.
Mergeam ieri prin Piaţa 700 din Timişoara, unde un erou căzut acolo îşi are un mic monument. De câţiva ani, în perioada asta, aprind o lumânare acolo, fără să-l fi cunoscut pe el sau familia lui, iar uneori când trec pe acolo văd rudele lui, şi mi-aş dori odată să am curajul să le vorbesc şi să le spun că îmi pare rău pentru pierderea lor şi că îi mulţumesc băiatului lor pentru că azi eu sunt liber, pentru că pot să văd lumea, pot să am opinii şi să mi le exprim, pot pleca de la locul de muncă dacă sunt nemulţumit, pot chiar şi să îl înjur pe Băsescu! Aş vrea să am ocazia să fac asta pentru toţi cei care şi-au pierdut viaţa atunci. E adevărat că trăim vremuri grele, mai ales pensionarii, dar la fel de adevărat este că multe ni le-am făcut cu mâna noastră, din cele de după 1989.

Toată lumea afară!

Îi înţeleg pe cei care, spre binele meu îmi recomandă să mă iau şi să mă duc cât vad cu ochii în lumea largă, departe de ţărişoara mea. Şi le mulţumesc pentru grijă, fără pic de ironie.

Voi scuti cititorul de clişeele de genul "eu îmi iubesc ţara", iubirea a ajuns să fie mai folosită decât eternul "pizda mă-tii" şi drept urmare a devenit derizorie şi la îndemâna oricărui escroc. De la absolvirea facultăţii, petrec cam 4-6 luni pe an în alte ţări decât cea de origine. Nu îi condamn pe cei care au ales să trăiască în alte ţări. Este dreptul fiecăruia să spere la o viaţă mai bună, chiar dacă sintagma "nivel de trai" îmi provoacă destulă scârbă şi mă duce mai degrabă cu gândul la burţi pline decât la autostrăzi şi spitale curate. Îi înţeleg pe medicii care pleacă pe capete în ultimii ani (şi vor pleca mult timp după ce va începe să ne doară cu adevărat), exilaţi de condiţiile mizere din spitalele româneşti, de corupţia şi subfinanţarea din sistem şi mai ales de viaţa absolut jegoasă pe care ţi-o poate garanta leafa unui medic rezident, fără părinţi medici cu cabinete etc.

Îl înţeleg pe studentul şi viitorul cercetător care pleacă la o universitate din străinatate şi rămâne peste hotare - el va fi un câştig pentru omenire, chiar dacă neuronii lui nu vor mai acţiona direct întru bunăstarea şi desăvârşirea patriei mamă, care nu îi poate asigura mijloacele tehnice, logistice şi infrastructura necesară. Ce să o mai lungesc...vă înţeleg pe toţi cei care aţi plecat şi pe toţi cei care doriţi să emigraţi!

Dar de ce nu plecăm toţi? Dacă e aşa de rău în România actuală (şi har domnului, nu e prea bine!), hai să ne luăm cu toţii şi să plecăm dracului!

Departe de mine gândul de a fi un optimist incurabil şi sunt convins că este greu spre imposibil să ne ridicăm din mocirla în care ne bălăcim. Dar sunt convins că un om sănătos în România anului 2011 nu poate muri de foame! Ce-ar fi să plece EI, cei care au dus România în acest hal, şi să rămânem NOI, aceia care mai dorim să facem câte ceva? Sună patetic? O fi...Dar m-am săturat să aud că România "e o ţară de căcat" şi să văd cum de 20 de ani ne complacem în aceleaşi excremente livrate de televizor. Românul se plânge, dar se plânge prost. Degeaba îl înjuri pe Băsescu, dacă eşti bătut în cap sau te faci că nu îţi aduci aminte că actualul PDL cu actualul PSD formau acu nici 20 de anişori FSN. Că s-au separat ca să ne mintă pe noi că avem opţiuni de vot. Votăm cu câte 3 mâini la fiecare ciclu electoral oameni care "au tot fost", sperând ca nişte vite alte rezultate!

Ştiţi ceva? România nu este o ţară de căcat, e o ţară cu căcat! Care trebuie luat cu hârleţul şi în cel mai bun caz folosit ca îngrăşământ. Eu unul nu plec pentru nişte mii de euro în ţara altcuiva, să trăiesc pe infrastructura plătită din banii altcuiva şi de la distanţă să urinez pe ţara care m-a aruncat în lume (sunt destui care fac asta...)şi a cărui cultură şi tradiţii, aşa cum sunt ele, îmi influenţează gândirea, oricât aş fi eu de genial sau de oligofren.

Orice şut în fund e un pas înainte, precum orice pumn în bot e doar un bot spart! Şi în România actuală avem parte şi de unele, şi de altele. La noi nu se bagă beţe în roate, băţul e din start băgat! Acestea fiind spuse, le urez noroc şi mulţi bani celor care aleg calea străinătăţurilor şi le sărut mâna celor care se gândesc să folosească banii şi experienţa acumulată peste hotare la înfăptuirea unor chestiuni constructive "acasă". Este, şi va fi probabil şi mai greu, dar depinde de fiecare să îşi facă ordine şi curăţenie în propria ogradă, apoi să îi dea o mână de ajutor şi vecinului şi tot aşa, din aproape în aproape, să ajungem şi "sus" cu gospodăreala. Văd că a plin net-ul de oameni cu vorbe, idei şi filosofii, mulţi foarte talentaţi şi decişi. Poate ei sunt viitorul, dar haideţi să scăpăm mai întâi de actuala clasă politică. Cum? Păi imediat vin iar alegeri libere, ce mama naibii?