Vă bucuraţi de libertate?

Revenit în ţară în Ajunul Crăciunului, nu am putut constata care a fost acoperirea în media a chestiunilor legate de Revoluţia din 1989, decât în mediul virtual, unde nu ma pot plânge de ce am văzut, chiar dacă am dat şi peste destule porcării. Totuşi televiziunea are încă o importanţă mare şi un impact major asupra populaţiei, şi aş fi preferat să aud că au fost multe emisiuni dedicate evenimentelor din decembrie 89. Mi s-a spus că, de exemplu, la protv "au zis" printre câteva ştiri puţin despre marşul de comemorare din Timişoara. Ca timişorean, anticomunist şi om destul de strâns legat de ţară şi locurile natale, pun destul de mult preţ pe tot ce a însemnat decembrie 89.

Am auzit vorbindu-se în schimb destul de mult despre regretarea lui Ceauşescu şi a comunismului. Cică 60% dintre români s-ar afla în această situaţiune. Din câte ţin minte, aproximativ acelaşi număr s-a prezentat şi a votat şi în turul 2 al alegerilor trecute. Acel tur, în care au candidat 2 "adversari" provenind din rândurile celor 2 partide care acum 20 de ani formau împreună FSN, formaţiunea care a confiscat revoluţia, a umplut structurile statului nou "democrat" de foşti securişiti care sunt tot acolo şi în ziua de azi! Păi futu-vă muma-n cur în a doua zi de crăciun, adică voi votaţi căcat de 20 de ani încoace, de multe ori pe ulei şi zahăr, ştiţi bine că oamenii ăia sunt aceeaşi "de pe vremuri", că proşti nu sunteţi, doar nesimţiţi şi leneşi!

Vă place să staţi la cozi la hypermarket? Să cumpăraţi cu salariile astea de rahat cu care cică "murim de foame" cozonaci gata făcuţi, plasme în rate, ipoade, playere, hartie igienică frumos mirositoare şi apoi să înjuraţi guvernul pentru că benzina e scumpă, uitând că acum 21 de ani nu aveaţi voie să cumparaţi benzină, asta în cazul în care eraţi printre norocoşii care ajungeau la rând să cumpere o Dacie? Vă place, pentru că altfel nu v-aţi înghesui! Ei bine, au existat "câţiva" români, majoritatea tineri, care îşi doreau şi ei să asculte muzică, să stea la coadă să poată alege din magazine fără să se simtă umiliţi, să mănânce portocale sau să vadă şi ei Germania, eventual să şi lucreze acolo, ca să îşi cumpere şi ei o maşinuţă, ca în filme, şi au plătit cu viaţa acest vis!

Mi-e scârbă de oameni care uită repede, mi-e scârbă de faptul că sunt compatriot cu 60% dintre compatrioţii mei, dar sper totuşi deşteptarea lor şi sunt dispus să îi iert dacă va fi vreodată cazul.
Mergeam ieri prin Piaţa 700 din Timişoara, unde un erou căzut acolo îşi are un mic monument. De câţiva ani, în perioada asta, aprind o lumânare acolo, fără să-l fi cunoscut pe el sau familia lui, iar uneori când trec pe acolo văd rudele lui, şi mi-aş dori odată să am curajul să le vorbesc şi să le spun că îmi pare rău pentru pierderea lor şi că îi mulţumesc băiatului lor pentru că azi eu sunt liber, pentru că pot să văd lumea, pot să am opinii şi să mi le exprim, pot pleca de la locul de muncă dacă sunt nemulţumit, pot chiar şi să îl înjur pe Băsescu! Aş vrea să am ocazia să fac asta pentru toţi cei care şi-au pierdut viaţa atunci. E adevărat că trăim vremuri grele, mai ales pensionarii, dar la fel de adevărat este că multe ni le-am făcut cu mâna noastră, din cele de după 1989.