marți, 16 noiembrie 2010

Gaura


Dacă nu eraţi convinşi, ieri presa din România a ţinut încă o dată să arate cît de bine ancorată în realitate este...

Plecat fiind din ţară, mă păstrez informat cu ajutorul agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti disponibile pe netul larg. Echidistanţa este mimată cu prea puţin talent, indicaţiile partidelor mai că nu sunt publicate direct (zi de Chior, acu zi de Ponta, azi îl înjurăm pe Antonescu că iar a lipsit din parlament, ăia de la PSD au violat minore, sistemul medical e de căcat şi de vină sunt ăştia de acum, că tare bine au lăsat în urma lor ăia de au fost şi va să vină din nou...) şi tot aşa. Se mimează guvernarea, se mimează opoziţia şi se mimează presa. Îmi cer scuze faţă de cei care fac întradevăr treabă bună în presă, oameni cu talent de-a mânui cuvintele şi ideile sau oameni determinaţi să lupte pentru adevăr, oricare ar fi acela, deşi tind să cred că sunt o specie pe cale de dispariţie.

Una peste alta, plictiseală totală! Abia mai aşteaptă lumea un deces de personalitate, iar apoi avem asigurate câteva zile de remember-uri, de întinarea memoriei defunctului, de laude şi, bineînţeles, de niscaiva scandal. Şi apoi ne întoarcem la politica cea de toate zilele, cu un parlament impotent, un guvern eunuc şi mai toate instituţiile sodomizate. Cert este că nici ”actorii” nu sunt neaparat de cea mai bună calitate. Nu vreau să spun că jurnalistul nu ar avea voie să aibă convingeri politice, dar într-o societate în care controlul clasei politice asupra presei este unul vădit şi nici măcar politicienii nu au convingeri politice (sau cunoştiinţe, sau măcar interes...), mi-e greu să susţin o astfel de idee.

Şi ca să revin la inutilitatea presei ”oficiale”, voi spune 2-3 cuvinte despre subiectul important al zilei de ieri. NASA anunţase cu o zi înainte că va organiza o conferinţă de presă, în urma identificării în spaţiu a unui ”obiect excepţional” - sintagmă reluată obsesiv în toată presa. Era clar, toată lumea se aştepta la ceva şoc, breiching niuz, or fi găsit extratereştri, or fi găsit asteroidul care ne va da pe toţt dracului în 2012, senzaţional să fie. Şi a venit ştirea! E drept, senzaţională... pentru oamenii de ştiinţă sau poate pentru pasionaţii de astronomie, fizică etc. Dar nu, ai noştri, deşi clar dezamăgiţi (păi parcă am mai auzit de găuri negre...până şi SIDEX era o gaură neagră a economiei româneşti, până să o vindem gratis şi să ajungă supernovă :D ), au continuat să bată fierul măcar o zi pe tema respectivei găurele negre. Au fost convocaţi specialişti, să dumirească poporul ce e cu gaura aia şi cum se poate rezolva cu ea, au fost publicate articole care să ne explice, să ne definească, poze, animaţii, chestiuni şi socoteli... că doar jurnalişti suntem, jurnalism să facem atunci! Cu extinderea internetului, lumea îşi va putae lua singură şi filtra informaţiunile, direct de la sursă (caut io pe wikipedia bă, ce e aia gaura neagră, tu zi-mi cât a fost şpaga la autostradă şi unde s-au dus fondurile europene!) presa pe care o ştim acum ar cam trebui încet să-şi ia tălpăşiţa. Şi vă rog eu frumos, luaţi-i cu voi şi pe ăi de vă plătesc acum!

miercuri, 3 noiembrie 2010

Doina şi Ion


30 octombrie 1992.

Nu voi uita niciodată ochii mamei mele plângând la aflarea veştii că Doina şi Ion Aldea Teodorovici s-au stins.

Şi ce ocupaţi suntem noi acum şi plini de importanţă...Suntem oare cu adevărat? Mai suntem în stare să luptăm pentru ceva ce depăşeşte interesul meschin? Mai avem pentru ce lupta? Oare supravieţuirea unui neam constă doar în potolirea foametei? Cine au fost Doina şi Ion Aldea Teodorovici? Nişte mari şi demni români!
De ce nu este ziua morţii lor una de doliu naţional pentru toţi românii? Poate din cauză că suntem prea mici... Mai ştiu oare românii că ei chiar sunt români, fie că le place sau nu? Să nu ne fie ruşine niciodată cu ţara şi cultura în care ne-am născut, doar aşa vom putea accede la vremuri mai bune.

Doar respectându-ne vom putea impune respect!