De câteva zile, mediile ni-i prezintă pe nişte corupti, dovediti sau nu, dar anchetati, ca pe nişte che guevare, luptători întru libertatea noastră, care plătim 20 de ani nişte mărci, euro sau dolari la vamă, ba ca să nu se uite prin bagaje, ba pentru că ne-au prins cu prea multă benzină în rezervor, ba ca să împărţim cu ei prada din ţigările sau alte marfuri aduse mai ieftin de altundeva. Hai sictir, si să ne vedem la tribunal, să plangem pentru cei care cu adevarat sunt umiliţi şi obidiţi în această seară.
Oare omul de rând care a ieşit din ţară în ultimii 20 de ani nu a văzut niciodată vameşi luând sau cerând şpagă? Ce mama naibii, peste noapte suntem toţi virgini şi susţinători ai prezumţiei de nevinovăţie, aceeaşi noi care am generat un întreg folclur cu bancuri, schiţe şi povestiri legate de acest fenomen vamal generator de venituri fabuloase. Din păcate, justiţia ne-a dovedit că în România nimeni nu păţeşte nimic (dintre cei care nu trebuie să păţească) şi probabil la fel se va întîmpla şi acum. Dar pentru că azi preşedinte e cineva cu care eu nu sunt de acord, nu înseamnă că vameşul, la modul general vorbind, care a luat şpagă este acum un dizident, hai să fim serioşi!
Cît despre liderii sindicali: muncitorii din toate domeniile au exact liderii sindicali pe care îi merită, atâta timp cât ei conduc aceste sindicate de atâta amar de vreme şi nimeni nu a catadicsit să îi dea jos, la randul lor ajunşi nişte porcuşori bine hrăniţi şi cazaţi.
2 comentarii:
spaga la vama mi se pare ca e un fel de 5-10% din nota pe care o chiti la restaurant.
cred ca mai degrab' o inteleg pe prima.
noroc ca la restaurant nu prea platesc eu, dar ramane un mister pentru mine,de ce trebuie sa achiti si altceva in fara de pretul produselor consumate
@dr. Lecter: niciuna dintre plati nu mi se pare justificata, pretul e pret.
Trimiteți un comentariu