luni, 19 septembrie 2011

Nabab


Sâmbătă dimineața, ieșit la cumpărat de merinde, am intrat la loterie și mi-am luat 2 bilete la 6 din 49. Când am ieșit din prăvălie, o domnișoară drăguță care vindea pâine la un chioșc de pe strada principală din centrul orășelului mi-a zâmbit frumos. De două ori! Am uitat de bilet. În seara asta mi-am adus aminte de ”investiție”. Verific numerele de sâmbătă: am nimerit 3 din 6. Căștig: 10 euro și 10 cenți. Primii mei 10 euro nemunciți. Acum știu ce a simțit dinu patriciu! ;)



7 comentarii:

Anonim spunea...

Sper sa ii imparti si cu prietenii tai mai saraci, asa cum nu a facut dinu patriciu. :)))

ashtray girl spunea...

Ei bravos, domnu'! Bea doo beri :)

georgiana spunea...

eu acum două săptămâni am câștigat la o loterie din Italia, o sută de euro. N-am avut parte de ei. Am investit banii într-o perdea care nu s-a potrivit cu camera mea și, mai apoi, am stricat tastatura, tastatură care costă un milion juma (lei vechi). E clar! nu-mi priesc câștigurile nemuncite și nici nu mi-a zâmbit nimeni frumos :(

Lucian - Attila Blaga spunea...

@Georgiana: Numa' la noi ăştia cu obrazu' gros ne priesc câştigurile astea nemuncite. Dacă îţi fixai ţeluri mai nobile cu banii, cum ar fi să îi bei, sigur îţi zâmbea măcar cineva :)

Georgiana spunea...

Luciane, hihihi! asa o zis si sotu' meu, da' eu nu! Batman! Batman!

silavaracald spunea...

Eu am găsit odată o brățară de aur de vreo 50 de grame, într-un morman de zăpadă, la marginea drumului. Prima dată am crezut că-i o cutie de conservă sau ceva asemănător.
Am păsatrat-o, că era pe un drum european, într-o parcare și n-aveam cum da de posesorul ei. Mă gândeam că dacă dau anunț în vreun ziar național, m-or suna vreo sută de șmecheri pretinzând că-i a lor.
Ei bine, din momentul ăla, am avut numai belele. Dar mari. Cineva m-a sfătuit atunci să scap de ea, că e încărcată cu energia negativă a gândurilor celui care a pierdut-o. Nu prea cred eu în chestiile astea, dar totuși am vândut-o. Cam în pierdere, dar nici nu mă costase nimic la o adică. De banii ăia am cumpărat mâncare și haine pentru mine și ai mei. Și știi ceva? Din momentul ăla s-au spart și ghinioanele ca prin minune. Nu știu ce să cred încă despre asta, dar așa s-au desfășurat lucrurile.

Lucian - Attila Blaga spunea...

@Silavaracald: are Dino Buzzati o povestire cu un nene care primeste o manta a carei buzunar se umple permanent cu bani, bineinteles acestia aducand la fiecare extragere noi si noi nenorociri unor oameni pe care posesorul hainei nu ii cunoaste...