Scriitoarea bănăţeană Herta Müller a câştigat astăzi Premiul Nobel pentru Literatură!În fiecare an, în perioada desemnării prestigiosului Premiu, aştept cu mare interes desemnarea celui pentru Literatură. De fiecare dată când vorbesc cu cineva despre Blaga sau despre Stănescu, nu ezit să amintesc că ambii au fost foarte aproape de a fi primii români laureaţi.
Anul trecut se mândreau unii că Herta Müller ar fi avut cam aceaşi cotă cu Umberto Eco, cotă destul de mică, ce-i drept. Atunci am râs, datorită respectului pe care i-l port celui din urmă. Să fiu sincer, nu sunt mare admirator al operei doamnei Müller. Am citit foarte puţin din scrierile ei şi nu am fost impresionat din punct de vedere literar. Îi prefer pe Rushdie si pe Eco (asta e, se pare că eu nu ştiu să citesc...). Dar poate tocmai această "banalitate" pe care eu o acuz (scrie şi omul ce trăieşte, ce e aşa de special în asta?) să-i fi adus distincţia. Dar când am auzit declaraţia doamnei Herta Müller, la puţine ore după desemnare (cu o modestie sinceră, de parcă şi-ar fi cerut scuze pentu premiul primit), am făcut legătura: spunea că nu ea a primit premiul, ci opera ei! Aşa da, pentru asta, din partea mea, i-aş da acum încă un premiu Nobel, dacă aş fi în măsură - le merită deplin pe ambele...
Dar revenind la Herta Müller, România şi comunism - autoarea a făcut de mai multe ori declaraţii referitoare la clasa conducătoare din România, precum că aceasta ar fi formată tot din cei care "au mai fost şi adineauri", adica înainte de 1989, un sistem care i-a marcat viaţa şi totodată opera, cea pentru care a şi fost astăzi laureată! Acelaşi sistem care ne-a dărâmat ca naţiune, din aproape toate punctele de vedere. Poveştile din sistemul în cauză şocează şi impresionează lumea ceva mai civilizată şi acum, la 20 de ani după, rezultând în premii la festivaluri de film şi acum şi un Nobel. Faptul că scriitoarea este din Germania acum, şi de limbă germană, nu face premiul mai puţin valoros, dat fiind faptul că opera ei este în mare măsură inspirată din acel mizerabil holocaust împotriva locutorilor României, de orice etnie ar fi fost ei. Dacă acestea au impresionat, nu este decât o palmă mare în plus dată "fostului" sistem.
Dar avem o memorie colectivă scurtă, oamenii din sistem sunt încă acolo. Ba chiar mai mult, unii dintre ei (ca sa nu spun majoritatea) au devenit mari anticomunişti, îl şi condamnă uneori, iar o buna parte a intelectualităţii româneşti a fraternizat cu aceştia din urmă. Să nu ne mai mirăm că timp de 20 de ani am stat mai mult pe loc! Ar trebui să privim încet şi spre viitor, fie şi cu cinism şi să condamnăm cu adevărat răul care s-a abătut asupra acestor meleaguri şi care încă mai bântuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu