Sânge să curgă

"Da! Da!", cam asta am exclamat în gând acum câteva minute când, aprinzând tembelizorul, am fost primit de ecran cu urlete, îmbrânceli şi tentative de pumni. În imagine, senatorul-culturist Marius Marinescu (oare el măcar mai ştie din ce partid face parte, cu atâtea schimbări de tabere?), lovea aerul cu pumnii şi un caiet facut sul iar nişte oameni de ordine (depăşiţi în gabarit de domnul Marinescu) încercau să-i rupă sacoul altui distins politician, Coooodriiiiiiin Ştefănescu.
Meciul se desfăşura în primăria Capitalei, la o şedinţă a Consiliului General, pe care cei doi politicieni cu gura mare au încercat să o întrerupă.

În mod normal, ar trebui acum să îi condamn pe cei doi politicieni-golani pentru modul de exprimare, nefiind la prima lor abatere (Marinescu + Bogdan Olteanu, Marinescu + Anca Constantinescu etc). Dar de fapt, ei sunt singurii sinceri de pe scena politică românească. E clar că e vorba doar despre o jalnică împărţire de bani, fie local sau central, care nu mulţumeşte pe nimeni vreodată, vorba lu' maică-mea, "pe ăştia nu-i mai satură Dumnezeu!" Cei doi au intrat cu surle şi trâmbiţe în şedinţă, unde era plin de fosti colegi de-ai lor, pe motiv că consilierii (nu e cacofonie, e tristul adevăr!) ar face afaceri imobiliare. Ei nu mai spune! Chiar se ocupă cu aşa ceva?!

Da, după ce 4 ani de zile am aşteptat ca Basescu să-l lovescă pe Tăriceanu la operaţie (sau invers, după preferinţe şi localizarea intervenţiei chirurgicale), ambii ne-au cam dezamăgit. Poate acum vor fi mai inspiraţi Băsescu şi Geoană şi vor trece de la declaraţii la fapte. Aşteptăm cu nerăbdare o confruntare publică în campania de toamnă, între deţinătorul titlului de Preşedinte şi pretendentul la titlu. Ar trebui întâi un turneu play-off între doritori, urmând ca cel mai bun (bun? hehehe) să se bată cu preşedintele-jucător într-un meci cu centura pe masă. Posibil ca lupta să se termine cu descalificarea ambilor luptători, pe motiv de potcoave de cal în mănuşi, că ţara oricum nu o mai conduce nimeni.

Mizeria în care ne afundăm e din ce în ce mai mare, în timp ce alte ţări, mai slab dezvoltate (go Germany, go!) anunţă timid ieşirea din criză, în vreme ce alor noştri le arde de declaraţii incendiare, glume proaste, mofturi de fată mare (scuze fetelor!) şi, când rămân fără argumente (au avut vreodată??), ne arată că nu posedă măcar pregătirea de bază din curtea şcolii.
Aşteptăm vărsările de sânge electorale şi să nu uităm: cearta fără bătaie e ca nunta fără lăutari!

România în război

Da, fraţi şi surori! Suntem beligeranţi. Doar că de data asta nu mai trebuie să ne sărutăm copiii şi fraţii pentru ca apoi să murim pe un front al dezrobirii neamului. E mult mai simplu. Nu avem nici măcar nevoie de arme. Sau de vreun duşman.
"Doamne ajută!" Cam asta îşi zice Românul cânde se urcă la volan şi porneşte pe un drum în afara localităţii, de unde se poate întoarce acasă ciung sau în coşciug; ca de pe front. De multe ori scenele care ne înfăţişează adevărate măceluri pe străzi depăşesc nivelul de sânge vărsat în zilele noastre în războaiele high-tech televizate, cu rachete inteligente şi mai ştiu eu ce invenţii menite să reducă numarul de victime colaterale. Nu tată! La noi pe străzi nu există pasarele, să nu cumva să se înmulţească gloata, pentru ca apoi să ceară şi mai mulţi salarii, pensii, servicii medicale. Ca să nu mai vorbim de restul infrastructurii, şi ea ca şi inexistentă.
Nu este o noutate că avem drumuri puţine şi proaste. Autostrăzi - nu, drumuri expres - nu, pasaje de cale ferată suficiente - nu, pasarele - nu, drumuri naţionale şi judeţene fără gropi - nu şi enumerarea poate continua până mi se strică tastatura, care e noua de altfel, aşa că mai durează.

Dar, pe lîngă insuficienţa infrastructurii din ţară, avem o altă problemă, cel puţin la fel de gravă: noi! Noi suntem cei care nu avem destul simţ de conservare, încât să nu "îî dăm în gură" la biata maşină, blestemată în două rânduri: mai întâi slobozită pe şoselele româneşti iar apoi condusă de un participant autohton la trafic. Cauza principală a accidentelor este viteza. Combinată cu toate celelalte lipsuri. Dar suntem un popor de schumacheri, ne place să îi punem pe ceilalţi în încurcătură, claxonând atunci când nu merg suficient de repede. "Uite şi la ăsta, doarme la volan", grăim atunci când cineva nu are aceeaşi relaţie cu timpul şi graba ca şi noi. Da, şmecheria e mare în ţărişoara noastră. De aici şi numărul mare de tineri care îşi dau duhul pe străzi. Cum să "fuţi şi tu o tipă bună", dacă nu forţezi limitele Loganului luat de părinţi în leasing sau rate? Mai bine mori sau mori încercând. Ca să nu mai vorbim de sutele de cai-putere din mâinile celor cu portofel mai sănătos, dar obraz îndeajuns de subţire încât să nu facă un curs specializat pentru piloţi (disponibil pe piaţă, la preţul unui set complet de jante "d'alea din aluminiu, de se învrârt şi când stai pe loc").
Suntem în mare parte nişte măgari neinstruiţi. Habar nu avem ce e aia o trecere de pietoni, deşi ne facem cumparaturile la Szeged, Viena, Milano, Barcelona, dar nu am observat că acolo fraierii ăia de occidentali se opresc la trecerile de pietoni chiar şi atunci când o singură persoană se află pe trotuar. Nu de alta, dar poate sara baba în faţă şi o plătesc ca nouă. Deci tot din egoism ar trebui să fim mai atenţi, dar nu suntem. Ne tratăm unii pe alţii cu aceeaşi lipsă de respect, cu care şi instituţiile statului ne tratează pe nou - că doar şi ei sunt din popor. Nemernicia noastră e mai apoi dublată de nemernicia autorităţilor, care ne dau o amenda, o suspendare de trei luni şi eventual o pedeapsă cu suspendare, atunci când dă ghinionul peste noi şi o facem lată (la propriu şi la figurat).
Orice amendă pentru viteză e motiv de laudă, nu dosar penal. Din câte ştiu eu, depăşirea cu 30 (sau sa fie 300?) km/h a limitei vitezei legale se pedepseşte cu închisoarea în ţări mai slab dezvoltate ca noi, cum ar fi Suedia, SUA, Australia. Parcă şi la noi scrie ceva de genul acesta în codul rutier. Viteze de ordinul a 200km/h nu au ce căuta pe străzi publice în condiţiile actuale româneşti. Ieri am văzut cum o elegantă şi suavă domnişoară a fost prinsă de poliţiştii răi cu radarul la aprox. 200km/h, iar ea, după ce a primit o suspendare de 3 luni, a declarat că doreşte să achiziţioneze un motor mai puternic. Mai are rost să spun că este posesoare de permis de doar un anişor iar în urmă cu 2 luni a făcut un accident tocmai din cauza vitezei? Normal că nu are, că doar nu are cine să o oprească. Îi spuneam unui prieten că ar trebui reglementat/interzis cumpăratul de bolizi de către persoane neavizate, şi mi s-a răspuns că ar fi o măsură fascistă.
Aşa este! E democraţie, facem ce vrem, mergem cu 500 "la oră", dacă ne tin balamalele şi buzunarele. Dar poate şi cei pe care îi omorâm ar vrea să facă ce vor în continuare, fără să îi oprim noi din drum? De fapt, pentru morţi nu există democraţie, măcar au murit democraţi, în timp ce un bou se manifesta liber.

Până la drumuri mai bune, "cu Dumnezeu înainte!"

Publicul este satisfăcut!

Poate că nu zice nimic, dar ansamblul vocal-instrumental (şi nu numai) german Rammstein a lansat ieri un nou videoclip. Piesa se numeşte "Pussy" şi va apărea pe noul lor album, ce va fi lansat cu surle, trâmbiţe şi prezervative undeva luna viitoare.

În fine, nu mai au ei feelingul din tinereţe şi nu mai degajă forţa care i-a consacrat în anii '90, dar vreau să arunc vreo trei vorbe despre videoclip. Anunţau ei pe site (apropo, urăsc casele de discuri, din n motive) că va fi un clip şocant, versuri care abundă în clişee şi toate cele. Şi am vizionat astăzi clipul. Melodia este undeva la graniţa dintre mediocritate şi "bună de dat din cap" iar clipul este...fantastic. Nu impresionează prin absolut nimic, e o înşiruire de scene cu tipe care de care mai dezbrăcate, insinuând ceea ce de fapt publicul îşi doreşte.

Departe de mine gândul de a face o analiză a acestei opere.
Mediocritatea făţişă a creaţiei în cauză reprezintă de fapt tot ce are mai bun de oferit industria muzicală în ziua de azi (mă refer la acest josnic mainstream), şi anume: sex!
Mai toate tipele din showbiz, fie ele de la noi sau de pe alte meleaguri mai comerciale, ne prezintă de fapt strict sex, insinuări sexuale, mai mult sau mai puţin explicite. Un tip cu o tipă se ling şi se freacă unul de celălalt iar între scene, respectiva domniţă onorabilă se crăcănează mai ceva ca la o naştere de gemeni siamezi. Un alt clip miţo arată pe o cucuoană, care a trecut şi prin Timişoara, frecându-şi clitorisul de zăbrelele unei cuşti metalice. Şi pot continua cu o sumedenie de exemple, difuzate 24 din 24. Cam asta ar fi oferta comercială a posturilor de muzică.

Şi, revenind la videoclipul nou al celor de la Rammstein, faptul că acesta evoluează de la nişte scene deja cuminţi, în care nişte domnişoare îşi ating trupurile suave, până la finalul în care membrii formaţiei ejaculează pe dânsele, nu face altceva decât să ne arate că acesta este următorul pas în muzica comercială (să nu-mi fie iertată cacofonia). Ce rost mai are să ne minţim cu muzică, concerte live etc., când spectatorii de fapt abia aşteaptă să se iţească undeva "din greşeală" vreun sfârc, vreo labie sau chiar nişte fluide vesele?

http://www.visit-x.net/rammstein/

Educaţi prost!

Tradiţionalul 15 septembrie a venit anul acesta precoce, nerabdător, cu o zi înainte decât obişnuit. Suntem pregătiţi să ridicăm educaţia din România pe noi culmi - acelea din bancurile clasice "culmea prostiei, culmea etc". Poate ne vom doborî chiar propriile recorduri în materie de învăţământ. Recordul la abandon şcolar, analfabetism, investiţii insuficiente, şcoli în paragină, absolvenţi şcoliţi în ţară care produc şi gândesc apoi pentru alte ţări, dar şi alt record, de care eu sunt deosebit de mândru - cel conform căruia am fi ţara cu cei mai proşti elevi, din prisma capacităţii de înţelegere a unui text.

Reforma învăţământului...
Aceste două cuvinte alăturate au devenit aproape la fel de utilizate în România ca şi "pizda mă-tii". De 20 de ani încoace, învăţământul românesc se reformează. Şi programul lunar al NASA a durat mai puţin. Noi probabil că vom ajunge direct pe Marte. Cred că cea mai bună reformă ar fi renunţarea la toate reformele din '90 încoace şi revenirea la stadiul de atunci. Sistemul de accedere în treptele de învăţământ trebuie să fie unul clar şi mai ales stabil în timp. Nu putem schimba în fiecare sezon sistemul de promovare şi admitere. Propunerea mea ar fi reîntoarcerea la sistemul prost şi comunist din anii predecembrişti sau, mai bine, copierea directă şi fără echivoc a unui sistem consacrat pe alte meleaguri (soluţie valabilă şi în alte domenii, dacă nu chiar toate). Desigur, asta ar însemna asumarea eşecului şi noi ştim multe, dar numai să ne asumăm responsabilităţi nu.
Cat despre Cercetare, România este o ţară aflată în lichidare, dat fiind faptul că fondurile pentru cercetare sunt fie insuficiente, fie blocate. În concluzie: nu mai cercetăm, nu evoluăm! Vorba lui Nichita (prea puţin studiat, fie vorba): "Salut, murim!"

Desigur nu doar Androneasca, Adomniţei, Miclea, Hărdău, Marga, Maior (să mă ierte cei pe care i-am uitat...) se fac vinovaţi pentru situaţia execrabilă în care ne aflăm. Şi nu or fi nici Boc sau Bombonel de vină că ai noştri tineri nu mai deschid cărţi. Am avut studenţi anul trecut care nu ştiau să formeze pluralul, ceea ce probabil îi califică pentru un post de europarlamentar. Sunt curios dacă aceştia ar fi ştiut mai multă geometrie, trigonometrie sau măcar limba română dacă Învăţământul ar fi primit 20% din PIB.

În altă ordine de idei, oricât de comunist ar suna, sunt total împotriva existenţei învăţământului particular. Cel puţin nu în condiţiile actuale. Se poate ca în România să avem a doua universitate ca număr de studenţi de pe Continent (300.000 - go Spiru Haret, go!)? Da, o fi democraţie şi capitalism, dar ne lipseşte un cadru legislativ şi o monitorizare serioasă pentru a fi în stare să asigurăm un astfel de învăţământ. Consider acest sistem educaţional privat vinovat pentru decăderea învăţământului universitar românesc. Studiile universitare au devenit ceva derizoriu, ce poate fi cumpărat. Facultăţile au devenit un fel de consignaţii, ca să nu le zic boutique-uri, chiar şi cele de stat. Universităţile private sunt creatoare de inflaţie: statul nu mai are controlul asupra numărului de absolvenţi dintr-un anumit domeniu şi aşa ajungem să avem licenţiaţi în drept care ne fac cafele prin birouri, licenţiaţi în marketing care împart fluturaşi. O soluţie ar fi poate ca doar instituţiile statului să poată oferi, prin examen, diplome, iar cine vrea să studieze privat să fie liber să o facă, dar să vină să îl controleze nenea Statu' dacă vrea şi diplomă. Mai simplu: pregătirea să poata fi privată, dar nu şi obţinerea unei diplome. Complicat, nu?

Am asistat în acest sfârşit de săptămână la o întâlnire de 40 de ani de la absolvirea Facultăţii. Oameni care au fost educaţi în sistemul socialist, au lucrat jumătate din carieră în comunism iar apoi au atins maturitatea profesională în capitalism. Au trăit practic într-o simetrie a celor două sisteme: copilaria+20 de ani în prima perioadă şi 20 de ani + pensia în perioada postrevoluţionară. Am observat că nimeni nu s-a plâns în vreun fel de cele două sisteme şi, deşi au fost printre ei senatori, prefecţi, consilieri sau oameni care au lucrat la aceeaşi firmă o viaţă întreagă, cele mai importante realizări erau cele personale - familie, copii, nepoţi. Mai mult ca sigur acesta este secretul: să ne plângem mai puţin şi să lucrăm mai mult. Sau doar să facem copii, că are cine să-i educe! :D

Atentatul care a dezmorţit lumea.

Şi se împliniră astăzi 8 ani de la "september eleven" - sintagma care a devenit deja un brand, un clişeu care ne aduce aminte ca lumea e împărţită doar în "buni" şi "răi". Fiecare dintre noi, bineînţeles, trăim între cei buni şi suntem convinşi că îi vom bate pe ceilalţi de o să-i ia mama dracului.

Cu toată suferinţa cauzată şi făcând totodată abstracţie de la diverse teorii ale conspiraţiei, trebuie spus că lumea abia a aşteptat acele atentate. Devenise deja plictisitor, lumea părea că se îndreaptă sigur spre democracy, preşedintele Clinton desena grafice cu un an înainte cum SUA vor rămâne fără datorii prin anul 2014 (suntem încă în grafic), dar a venit Bushulică şi a stricat tot, i-a supărat pe musulmanii cei răi şi au dărâmat nemernicii turnuleţele. Se zice că ar exista un ciclu - o data la cîteva generaţii, omenirea îşi pierde raţiunea, cum se întâmpla în anii 1914 şi 1939.

Trebuie să recunoaştem că lumea este avidă de a participa la evenimente măreţe, istorice. Ce am fi fost noi astăzi în istorie fără acel 11 septembrie? Era "Pearl Harbour" al generaţiei noastre - idioată comparaţie. Nu e vorba că ar fi fost mai bine sau mai rău, dar am fost clar marcaţi de eveniment. Între timp au fost declanşate două războaie împotriva Răului, acel Rău care cu 20 de ani înainte era al dracului de bun (mujahedinii şi Saddam), care înghit resurse şi mai ales vieţi şi astăzi. Pretextele şi explicaţiile regimului Bush au fost penibile, de la Axa Răului şi arme de distrugere în masă, până la nevoia de eliberare a popoarelor asuprite de regimuri nedemocratice. Aşteptăm şi astăzi să se pornească lupta pentru eliberarea poporului Chinez de sub jugul comunist...

Hai să fim serioşi! Nişte puternici şi bogaţi se bat pentru resurse şi zone de influenţă iar gloata e divizată şi controlată. În fine, citeam azi într-un ziar central cum că nici Al-Quaida nu o duce prea bine, i-o fi afectat criza şi pe ei, că nu au mai fost decât puţine atentate în ultima vreme. Păi se poate aşa ceva? Nu e nimeni să-l dea jos pe Bin Laden şi să vină altul care să facă treabă serioasă? Cum au făcut americanii, a venit Hussein Obama şi le-a adus tuturor change (în traducere, "mărunţiş"), trimis de Dumnezeu-Allah-Iahwe spre isterizarea maselor (remember 2008, world? Cum se adunau freneticii prin oraşele lumii ca să....ca să ce?). Riscăm să cădem în alt anonimat istoric, dacă nu se întâmplă din nou ceva notabil.

fiat "show", pereat mundus!