"Da! Da!", cam asta am exclamat în gând acum câteva minute când, aprinzând tembelizorul, am fost primit de ecran cu urlete, îmbrânceli şi tentative de pumni. În imagine, senatorul-culturist Marius Marinescu (oare el măcar mai ştie din ce partid face parte, cu atâtea schimbări de tabere?), lovea aerul cu pumnii şi un caiet facut sul iar nişte oameni de ordine (depăşiţi în gabarit de domnul Marinescu) încercau să-i rupă sacoul altui distins politician, Coooodriiiiiiin Ştefănescu.
Meciul se desfăşura în primăria Capitalei, la o şedinţă a Consiliului General, pe care cei doi politicieni cu gura mare au încercat să o întrerupă.
În mod normal, ar trebui acum să îi condamn pe cei doi politicieni-golani pentru modul de exprimare, nefiind la prima lor abatere (Marinescu + Bogdan Olteanu, Marinescu + Anca Constantinescu etc). Dar de fapt, ei sunt singurii sinceri de pe scena politică românească. E clar că e vorba doar despre o jalnică împărţire de bani, fie local sau central, care nu mulţumeşte pe nimeni vreodată, vorba lu' maică-mea, "pe ăştia nu-i mai satură Dumnezeu!" Cei doi au intrat cu surle şi trâmbiţe în şedinţă, unde era plin de fosti colegi de-ai lor, pe motiv că consilierii (nu e cacofonie, e tristul adevăr!) ar face afaceri imobiliare. Ei nu mai spune! Chiar se ocupă cu aşa ceva?!
Da, după ce 4 ani de zile am aşteptat ca Basescu să-l lovescă pe Tăriceanu la operaţie (sau invers, după preferinţe şi localizarea intervenţiei chirurgicale), ambii ne-au cam dezamăgit. Poate acum vor fi mai inspiraţi Băsescu şi Geoană şi vor trece de la declaraţii la fapte. Aşteptăm cu nerăbdare o confruntare publică în campania de toamnă, între deţinătorul titlului de Preşedinte şi pretendentul la titlu. Ar trebui întâi un turneu play-off între doritori, urmând ca cel mai bun (bun? hehehe) să se bată cu preşedintele-jucător într-un meci cu centura pe masă. Posibil ca lupta să se termine cu descalificarea ambilor luptători, pe motiv de potcoave de cal în mănuşi, că ţara oricum nu o mai conduce nimeni.
Mizeria în care ne afundăm e din ce în ce mai mare, în timp ce alte ţări, mai slab dezvoltate (go Germany, go!) anunţă timid ieşirea din criză, în vreme ce alor noştri le arde de declaraţii incendiare, glume proaste, mofturi de fată mare (scuze fetelor!) şi, când rămân fără argumente (au avut vreodată??), ne arată că nu posedă măcar pregătirea de bază din curtea şcolii.
Aşteptăm vărsările de sânge electorale şi să nu uităm: cearta fără bătaie e ca nunta fără lăutari!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu